-Mami, tie nu-ti pare rau ca ai crescut?ma intreaba Teddy .
-Si da si nu,ii raspund eu.Ma bucur pentru fiecare zi pe care o primesc in dar, cu tot ce aduce cu ea,bucurii,impliniri,tristete, dezamagiri....,dar imi pare rau ca fiecare zi care trece ma aduce mai aproape de ...batranete.
....si uite asa incep sa filozofez cu fiul meu pe aceasta vasta tema...Trecerea timpului,bucurie sau tristete.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Interesant ca-i preocupa treaba asta pe copii. Si pe mine m-au intrebat fetele daca as mai vrea sa fiu mica. Le-am dezamagit... le-am spus ca nu, pentru ca ar trebui sa uit aproape tot ce stiu acum. Si de atunci le tot dau exemple: uite, daca eram mica asa ca voi, as fi facut omul de zapada tot pe scara, fix pe locul cel mai traficat, asa cum ati facut voi. Poate asa l-am facut si eu cand eram mica si la fel de dezamagita am fost cand l-am vazut daramat. Acum stiu sa-mi aleg locul ideal pentru facut omul de zapada.
RăspundețiȘtergereCu ceva timp in urma,intelegand ea ca viata asta are un inceput, suntem copii, crestem, ne maturizam, imbatranim , dar are si un sfarsit, fetita cea mare, Andreea, mi-a spus ca daca eu voi muri, va muri si ea.
RăspundețiȘtergereAcesta a fost unul din momentele in care m-a lasat fara replica .Si uite asa ajung sa ma conving de faptul ca nu exista meserie mai grea ca aceea de parinte.
Mie una imi pare rau dupa fiecare clipa ce trece mai mult sau mai putin trist.Viteza cu care trec anii in viata mea ma sperie.Mi-e dor de copilarie,de adolescenta,de studentie...Mi-e dor de tineretea parintilor mei...Sper ca macar sufletul meu sa fi ramas tanar...
RăspundețiȘtergereSincer şi mie îmi pare rău că îmbătrânesc, cu toate că mă gândesc ce mult timp voi avea pentru mine la...pensie.
RăspundețiȘtergereDaca am avea puterea sa ramanem mereu copii, lumea noastra ar avea un alt chip...
RăspundețiȘtergereŞi eu mă bucur de fiecare clipă care trece, nu se mai întoarce şi de aceea vreu să fie trăită din plin.
RăspundețiȘtergereDa,Ina, toti am dori sa ramanem copii,dar cu mintea de acum.
RăspundețiȘtergereTeddy cand era mai mic avea aceeasi teama,iar Mark a gasit o solutie tare simpatica-fiindca toti copiii vor sa fie mari,el mi-a spus ca nu vrea sa fie mare tocmai pentru ca si-a dat seama ca atunci eu voi imbatrini,iar eu am incercat sa-i explic ca mai bine sa imbatrinesc eu decat sa nu creasca el mare.
RăspundețiȘtergereGrea meserie ne-am ales,Miki:)).
Ma bucura un lucru -copiii mei s-au oprit la o varsta pentru mine,iar asta inseamna ca am sufletul tanar,elite, asa cum sigur il ai si tu.
RăspundețiȘtergereCe ne-om mai distra la pensie,Steluta!:)))))
RăspundețiȘtergereDe cand m-ai vizitat...vad ca ti-ai schimbat chipul,Lordule....
RăspundețiȘtergereSa fie numai clipe ....faine,Geanina Lisandru!!!!
RăspundețiȘtergere