duminică, 19 septembrie 2010

A trecut






Din pacate tot ce e frumos trece foarte repede.Asa s-a intamplat si cu ziua de sambata.A trecut,iar eu in drum spre casa am stat si m-am tot gandit la timpul ce nu se mai intoarce.
Ne-am adunat una cate una.Au urmat imbratisari,lacrimi,bucurie.Au inceput povestile.povesti aunei vieti cunoscute,dar cu personaje diferite.Galagia era mare.Toata lumea vorbea,mai putin sotii ,care s-au adunat la o masa.Taceau si ne priveau.Ei nu aveau atatea de poestit.:)Nimic parca nu se schimbase:aceleasi voci,aceleasi gesturi,aceleasi priviri,aceleasi fiinte...
Intre fetele care am stat la internat 4 ani,zi de zi(doar vacantele ne desparteau),legatura s-a pastrat aceeasi.Fiecare ne-am asazat cat mai aproape una de alta sa auzim tot,sa povestim mult.Externele...fetele din Oradea,au fost si ele incluse in viata noastra destul de repede,traind clipe frumoase alaturi de noi,la internat.Eram mai aproape de scoala,rezolvam mai repede problemele aparute .Ne ajutam.Ne sustineam.
Galagia a incetatcand Doamna diriginta a aparut in sala.Am tacut si am privit-o admirativ.Aceeasi prezenta suava,delicata.Parca nici peste ea nu au trecut anii.A ramas acelasi OM frumos.
A inceput ora de dirigentie.S-a srigat catalogul.Au inceput povestile.Rand pe rand.Emotiile vibrau in fiecare voce.Lacrimile erau in fiecare colt de geana.Ascultam.Impliniri profesionale,impliniri personale.Soti extraordinari,copii minunati,familie...oaza de liniste loc de munca perfect.Randul meu a ajuns repede.Eram a IVa in catalog.
Fiecare a trebuit sa povesteasca o intamplare hazlie din liceu.Am avut fiecare ce povesti,fiindca am fost o clasa de fete sugubete,dar foarte unite.Oricine ne statea in drum,stiam sa-l punem la punct.Am ras cu pofta de multe nazbatii.
Povestile spuse nu pareau anormale,chiar daca acum le spune un profesor universitar,sau un magistrat,sau un vice primar,sau un om de afaceri prosper,sau o dascalita/profesor cu renume din scoala "cutare".Toti ne-am implinit.Fiecare dupa propriile puteri.Fetele inteligente au devenit OAMENI puternici,cele muncitoare DASCALI adevarati.:)
Framantari,suparari,dar si bucurii,mari iubiri nu erau secrete.Eram o familie mare.Suntem o familie mare.
Timpul s-a scurs foarte repede.Am hotarat sa ne mai intalnim,dar nu peste 10 ani,ar fi prea mult timp pierdut.Peste 5 ani pare sa fie mai bine...chiar din an in an ....s-au auzit unele voci.Ar fi mai greu pentru fetele din stainatate,sau cele care nu mai stau in Bihor.
Multe imagini mi-au ramas in suflet.
Unele raman si pe blog.

8 comentarii:

  1. Minunat, Angi!!
    Știu cum este o asemenea zi, știu cum este și după aceea!!
    Păstrează tot!
    O să-ți trebuiască, din nefericire, timpul este necruțător, asta e!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu adevarat o atmosfera magica! Felicitari!:)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Incerc sa pastrez cat mai multe clipe frumoase,Gina.

    RăspundețiȘtergere
  4. ...care trec prea repede,Steluta...din pacate.

    RăspundețiȘtergere
  5. Am ramas la fel de frumosi,asa cum a spus una dintre colege,iar tineretea emana din toti porii...cel putin zambetul a fost la el acasa:),Teodora.

    RăspundețiȘtergere
  6. intalnirile de acest fel sunt deosebite
    se vede ca ai trait-o cu tot sufletul, din cuvintele tale razbate sinceritatea si bucuria

    RăspundețiȘtergere
  7. Chiar am fost fericita ,LeP,ca mi-am reintalnit colegii,prietenii!

    RăspundețiȘtergere