marți, 9 noiembrie 2010

Cetati




Desi aveau vacanta,zilnic copiii intrau pe poarta scolii,chiar daca nu dis-de -dimineata.Ii urmaream din fata casei.Construiau.Se jucau ore intregi jocurile copilariei mele.:)Zambesc.Copiii n-au disparut.Nici copilaria.Au nevoie doar de un pic de imbold,de imaginatie,de vreme buna...Cand se plictisesc,trec pe teren si bat mingea.Iar revin in cetatile lor:).
Pacat ca cetatile lor din curte vor arde mai tarziu,dar imaginatia si creativitatea lor va ramane vesnic vie.Atunci isi vor construi alte cetati,de cunostinte...

22 de comentarii:

  1. Cum stiu ei sa rearanjeze lumea! :X

    RăspundețiȘtergere
  2. mai, mai, mai..ce copii harnici acolo:P

    RăspundețiȘtergere
  3. fac si eu putin taraboi...
    http://zbateri.blogspot.com/2010/11/sirena-sonerie-alarma.html

    RăspundețiȘtergere
  4. Si pentru sufletul lor de copii,Mircea.Decat in casa la televizor si calculator,mai bine afara la aer curat.Zilele trecute erau ostasi curajosi:))si constructori renumiti.
    Unii copii au vise de mici.Un baietel din clasa aII-a vrea sa devina arhitect,iar pasiunea lui de a construi tot felul de lucruri e recunoscuta in grupul lor de joaca.

    RăspundețiȘtergere
  5. Deocamdata lumea lor e chiar frumoasa,Ralus.Bine-ar fi sa ramana tot asa!

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce-i drept,harnicia lor a devenit placere de a se juca;)...Iulia.

    RăspundețiȘtergere
  7. Atunci sa intram repede in cetatate,Printe!:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Am avut o intalnire cu un mare profesor universitar psihopedagog de profesie de la o universitate celebra din Italia, care imi spunea ca la noi in Romania copii inca mai joaca jocurile copilariei. cu toate acestea si eu stiu si el stie ca sunt copii in Romania care au agendele zilnice mai pline decat ale parintilor lor. Ma bucur pentru copilaria fericita a copiilor din localitatea ta.

    RăspundețiȘtergere
  9. Sincer,Ionel, de aceea am si postat acest joc al copilariei.Multi copii sunt privati de asemenea bucurii marunte pentru multi,dar in fond extraordinare pentru educatia lor.
    Din fericire acesti copii chiar se bucura de copilarie,natura,aer.

    RăspundețiȘtergere
  10. uite de asta am ales eu viata la tara.Copiii mei vor cunoaste toate bucuriile copilariei pe care le-am avut si eu in curtea bunicilor mei.

    RăspundețiȘtergere
  11. O lume de poveste aveți voi acolo,Angi!
    Îmi plac copiii și jocurile lor.Și felul în care transformă ei realitatea!
    Succes la școală !

    RăspundețiȘtergere
  12. Te-ai declarat poliglot,Adi,dar vad ca nu prea ai multe cuvinte in vocabular,iar cele pe care totusi le ai ar putea lipsi cu desavarsire din mintea unui tanar.
    Am mai scris o data ca e pacat ca suntem inconjurati de oameni ca si tine!:(
    Nu stiu de ce,dar daca tot te vrei remarcat "bate"poe la alte geamuri.Eu nu pot sa fiu de acord cu parerea ta despre anumite culte.Fiecare e liber sa creada cum considera el in Dumnezaeu.
    Incearca si tu sa incetezi cu astfel de comentarii!

    RăspundețiȘtergere
  13. Povesti ce sper sa se transforme in realitate,Gina.Sa nu-mi fie rusine ca au trecutprin viata degeaba.
    Multumim de urari!

    RăspundețiȘtergere
  14. asa cum zici si tu: copiii n-au disparut ..asa e fain - sa se joace afara nu acasa pe calc ....

    RăspundețiȘtergere
  15. Sunt sigura Manu,ca si tu ai petrecut multe ore pe-afara.Ai cunoscut partea frumoasa a lumii tale,iar acum reusesti sa gasesti frumosul in lumea aceasta a noastra.

    RăspundețiȘtergere
  16. din pacate petrec din ce in ce mai mult timp in lumea virtuala ... si nu ca eu as fi singurul vinovat de acest lucru ... insa la sfarsit de saptamana de cateva luni bune prefer sa ies din aceasta lume si sa stau in natura ...sau macar sa ma apropii putin mai mult de ea - noroc ca am si cum :D

    RăspundețiȘtergere