luni, 6 februarie 2012

Iarna de ieri si azi

Se spune ca serile de iarna la tara parca sunt mai lungi.
Nu stiu daca este adevarat,dar acum retraisc aceleasi seri de iarna de care imi era atat de dor.
Afara,zapada s-a asternut intr-un strat destul de grosut ca sa-ti dea bataie de cap cu curatatul si facutul partiei,dar merita acest efort,deoarece dintr-o data totul pare atat de pur si curat.E o placere sa simti cum iti scartaie zapada sub picioare,iar ici colo ,unde ajunga lumina ferestrelor mii de sclipiri iti lumineaza in fata.
Si frigul e pe masura,dar cui ii pasa cand in casa e cald si bine.
La fel era si in copilaria mea.
Seara,ne adunam la caldura din casa si ne indeletniceam fiecare cu cate ceva...bunica si sora mea cea mare citeau,eu alaturi de fratele mai mic jucam "moara",tati dormita,iar mami tricota.Vesnic avea ceva de tricotat contra timp...cand o fusta,cand o bluza,cand un costumas,iar miscarile ritmice ale mainilor ei parca si acum le vad in fata.
Bunica tot timpul o necajea spunandu-i ca daca o termina pana la data de..."preuteasa se face":).Poate atunci mami se ambitiona si ai mult si reusea sa termine pe cand ne trebuia noua.Modelele le invata repede,dar daca ceva nu-i era pe plac desfacea tot lucru si incepea din nou.
Acum parca timpul s-a intors,iarna este stapana pe pamant,caldura ne imbie sa stam in casa,numai ca acum rolurile sunt putin altfel...baietii isi gasesc de lucru,joaca Remi:),"tati" isi vede de actele lui,iar eu tricotez.Acum sunt intr-o pauza de odihna:),dar pe duminica trebuie sa fiu gata cu o rochita.Este dintr-o lana moale cafenie si se va potrivi cu concursul la care voi participa cu scolareii mei,"Vetre folclorice".Nu o am pe bunica sa-mi dea un imbold"preuteasa ma fac",dar sper sa reusesc ,asa printre picaturile timpului pe care-l am disponibil sa-mi duc creatia pana la capat:).

12 comentarii:

  1. nu credeam ca mai tricoteaza cineva...
    bunica mea era pasionata de tricotat...eu sunt un total antitalent :)
    sunt sigura ca rochita cafenie va fi o frumusete si tu vei fi la doi pasi sa te faci"preuteasa" :))
    multa caldura am gasit in povestea ta...

    RăspundețiȘtergere
  2. Iarna si frigul sunt placute, pana la un punct... dupa aceea placerea dispare.
    Multe succesuri in tricotat! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Seara din povestea ta pare a fi ruptă din copilăria mea.Mama cosea. De când n-o mai am , au trecut 37 de ani.Păstrez de atunci ultimele fire roșii de arnici ..

    Ce frumoasă trebuie să fie rochia maronie- chiar s-o termini, doamna preoteasă, până la serbare! Să fii cea mai cea!
    Îmbrățișări!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Pandhora,imi place sa tricotez,chiar de nu sunt specialista.cat au fost baietii mici parca aveam mai mult timp.Le tricotam fel si fel de bluzoane,costumase,caciulite.Imi faceam si mie si sotului cate ceva.
    Acum sper sa nu ajung:) preuteasa,dar daca stau aici de povesti cu voi nu stiu ce se va intampla.:)

    RăspundețiȘtergere
  5. razvanserbu,imi place iarna ,dar s-o vad din casa.Si zapada imi place doar atat cat sa nu-mi fie frig.
    Multumesc:)!

    RăspundețiȘtergere
  6. Pe mine si vocea mamei ma linisteste,si chiar de n-o pot vedea decat la sfarsit de saptamana ,cand merg la Remetea(cam 30 km departare)o sun zilnic.:)Mark face la fel.E bunica preferata.:)

    Cand termin rochita ii fac o poza.:)
    Sa ai o zi minunata,mai ales ca azi e speciala pentru tine!

    RăspundețiȘtergere
  7. Angi, sub comentariul pe care ți-l trimite cineva, ai „răspundeți„. Dă clic și apare fereastra în care vei răspunde!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Esti buna de pus pe rana,Gina draga:)).
      Multe multumiri si pupici plini de recunostinta.

      Ștergere
  8. Draga mea, te invit cu drag la concursul meu inimos: http://pemasadinbucatarie.blogspot.com/2012/02/concurs-ce-ti-pofteste-inima.html
    Pana marti, 14 februarie, sigur pregatesti niste inimioare, nu-i asa? puup

    RăspundețiȘtergere
  9. Liana,inimioarele mele s-au lasat asteptate,din pacate...cele de prajiturica:).
    Inima ta este mare si dulce.Imi pare rau ca n-am ajuns la timp.
    Ieri le-am dat batoane de ciocolata baietilor mei,iar o prietena,specialiste in prajituri m-a cadorisit cu cateva bucati de Amandina,asa ca i-am indulcit destul.:)

    RăspundețiȘtergere