Un fel de...vernisaj

Stau sa ma gandesc ca de mult n-am mai avut asa emotii la o activitate desfasurata cu copiii.Dupa ce saptamani in sir am lucrat ,a venit si ziua cand am reusit sa expunem lucrarile pictate.Emotiile au fost deoarece n-am mai organizat niciodata un vernisaj.Si cuvantul e mare pentru mine,dar eu cred c-a iesit bine.A fost o zi frumoasa,cu soare de decembrie,cu oameni buni,iar cei care au fost prezenti au contat,desi invitatii am dat si oamenilor importanti din comuna, care insa n-au luat in seama aceasta zi.O sa mai facem si alte vernisaje nu de alta,dar bucuria copiilor,a oamenilor care au luat parte e mai importanta decat prezenta unor persoane care nu cred in noi. Dupa ce copiii si-au urcat arta sub brat pana la biserica din sat,impreuna cu domnul preot,caruia ii multumesc pentru implicarea lui in tot felul de proiecte initiate pentru copii sau cu copiii din sat, am aranjat mica expozitie,am facut repetitii pentru sceneta lor de Craciun,am impodobit bradul,am cantat colinde. Aici suntem noi si linistea ce ne-o da biserica...