Cand spunem ca azi copiii o duc mai bine decat am dus-o noi, ne inselam.Si ei traiesc alaturi de noi greutatile,necazurile ,frustrarile.
Daca familia nu are posibilitati materiale,copilul sufera mai ales cand parintii devin agitati,nu mai au rabdare cu ei,ii neglijeaza si-i bruscheaza,chiar daca numai verbal.Copilul sufera,iar suferinta se vede in ochisori,in scris,in faptul ca e absorbit de treburile de acasa neputand sa mai fie "prezent"la activitatile scolare.
Daca unul dintre parinti are un program de 12 ore la munca,iar pe celalalt parinte nu-l prea intereseaza nimic, copilul sufera.Mai mult sta pe strada,iar de aici se vad si rezultate mai rele le invatatura.Mama vine prea tarziu de la munca.Temele sunt facute de multe ori,doar asa sa fie facute.
Daca parintii pun cariera in fata educatiei copilului,el sufera parca si mai mult,chiar daca material nu-i lipseste nimic,afectiv duce dorul mangaierilor parintesti,a faptului ca nu are cine sa priveasca in caietul lui sa-l felicite atunci cand e cazul sau sa-l mustre la nevoie.Doar telefonul ii mai leaga sufleteste zile sau saptamani la rand.
Cand se vor recupera momentele pierdute?NICIODATA!Si acest lucru e trist.
Prea putini parinti mai pot sa-si exercite aceasta datorie fata de copilul sau.Mereu intervine ceva.Copiii sufera:(.
Vad in jurul meu tot mai multi ochisori tristi.
Saracul copil sarac!
Saracul copil bogat!
Sunt parinte si dascal si incerc sa suplimentez pe cat posibil neajunsurile lor.Nu tot timpul reusesc pentru toti copii mei,dar daca le pot oferi putin azi,putin maine sunt fericita.Totusi ce ma bucura cel mai mult e ca mai reusesc sa stau de vorba cu baietii mei despre problemele lor zilnice.Povestim si radem, ne intristam sau impunem niste reguli;).
