Dilema lui Mark...

-Mami,daca noi nu suntem acasa,iar usa e inchisa,Mos Micolae cum poate sa ne lase bunatati?

Asa s-a trezit azi dimineata micutul meu:)...Nu eram acasa,dar am ajuns tocmai la timp sa pregatim ghetele .

Mosul a si trecut deja pe la noi.Bucuria din ochii lui Mark a fost de nedescris cand a gasit "bunataturile" din ghete!

Ce bine ar fi sa ramanem copii!

Nuielusa nu a porimit nimeni,daci au fost cat se poate de cumintei:)!

Flori si ceata

Asa mi-au inflorit violetele in camera....

si asa ceata era azi dimineata pe drumul ce ducea spre Stei.Se vedea din curtea csolii...Dara aceea alba e ceata de pe sosea.

1 DECEMBRIE

Azi am vazut lucruri interesante la televizor.

In sfarsit s-a vorbit despre oameni buni!Se poate daca se vrea!:)

Din pacate e o singura zi din 366 ...:(

Sa mai speram in vise!Sa mai speram in bine!

Suflete de...

copii.

Cand spunem ca azi copiii o duc mai bine decat am dus-o noi, ne inselam.Si ei traiesc alaturi de noi greutatile,necazurile ,frustrarile.

Daca familia nu are posibilitati materiale,copilul sufera mai ales cand parintii devin agitati,nu mai au rabdare cu ei,ii neglijeaza si-i bruscheaza,chiar daca numai verbal.Copilul sufera,iar suferinta se vede in ochisori,in scris,in faptul ca e absorbit de treburile de acasa neputand sa mai fie "prezent"la activitatile scolare.

Daca unul dintre parinti are un program de 12 ore la munca,iar pe celalalt parinte nu-l prea intereseaza nimic, copilul sufera.Mai mult sta pe strada,iar de aici se vad si rezultate mai rele le invatatura.Mama vine prea tarziu de la munca.Temele sunt facute de multe ori,doar asa sa fie facute.

Daca parintii pun cariera in fata educatiei copilului,el sufera parca si mai mult,chiar daca material nu-i lipseste nimic,afectiv duce dorul mangaierilor parintesti,a faptului ca nu are cine sa priveasca in caietul lui sa-l felicite atunci cand e cazul sau sa-l mustre la nevoie.Doar telefonul ii mai leaga sufleteste zile sau saptamani la rand.

Cand se vor recupera momentele pierdute?NICIODATA!Si acest lucru e trist.

Prea putini parinti mai pot sa-si exercite aceasta datorie fata de copilul sau.Mereu intervine ceva.Copiii sufera:(.

Vad in jurul meu tot mai multi ochisori tristi.

Saracul copil sarac!

Saracul copil bogat!

Sunt parinte si dascal si incerc sa suplimentez pe cat posibil neajunsurile lor.Nu tot timpul reusesc pentru toti copii mei,dar daca le pot oferi putin azi,putin maine sunt fericita.Totusi ce ma bucura cel mai mult e ca mai reusesc sa stau de vorba cu baietii mei despre problemele lor zilnice.Povestim si radem, ne intristam sau impunem niste reguli;).

Clasa noua!

Am terminat inca un proiect!

Am o clasa cu fata noua.Copiii se simt bine in ea.Pare mult mai familiara.E cald,e curat,e bine.Azi fiecare avenit cu papucei de casa,ursuleti,girafe...Piciorusele erau relexate pe mocheta.Doar tabla le mai aduce aminte ca sunt totusi la scoala.

Soarele a intrat si el pe furis,parca ,sa priveasca fata noua a clasei.

Nemultumitului i se ia darul! spune un proverb,dar mi-as mai dori atatea lucruri ca nici nu stiu cu ce sa incep.

Deocamdata ne putem pregati sa intampinam Craciunul.Am multe activitati planificate deja.Voi face si voi arata!

Multumesc parintilor care m-au ajutat sa finalizez pana la faza aceasta.

Ca fapt divers pot sa va spun ca aceasta scoala are cam 100 de ani,fiind prima scoala cu predare in limba romana din zona.Asa pare putin mai tanara!:)

Ocupata

Am avut niste zile tare incarcate.Le mai am si acum.Abia imi mai ajunge timpul.Ne-am apucat sa renovam in clasa.Am reusit ,cu banii stransi,sa raschetam parchetul,l-am dat cu lac si palux.Acum astept sa se zvinte sa ne putem muta din nou in clasa.Am mai negociat niste perdele noi,adica le putem plati in rate.Poate reusesc sa strang bani pentru prima rata,din fondul comitetului de parinti,iar apoi nu stiu ce voi face.Oricum, am avut o manuta de parinti activi,care s-au mobilizat si am facut treaba impreuna,am lucrat efectiv cot la cot.Copiii abia asteapta sa intre in clasa cea noua:).Cand e gata fac si poze!

Colac peste pupaza s-a mai stricat si calculatorul,apoi mi-au mai disparut si niste fotografii tare dragi mie.Vina mea este ca nu le-am salvat pe CD,asa ca acum sunt trista ca nu le am:(...

Tot zilele care au trecut am facut si eu un anisor in aceasta lume.Din 16 noiembrie ,anul trecut,am inceput sa exist ,sa cunosc si eu un pic din aceasta lume.Am ramas o mica picatura a acestei lumi...

Imi pare bine ca exist si pe aici!

13 noiembrie

Din nou 13.E zi cu noroc pentru mine sau poate pentru altii:).Ziua cand m-am nascut a fost 13,iar ziua cand am reusit, alaturi de multi prieteni,sa ne fie apreciata munca culturala de mai bine de 10 ani a fost tot 13.

Pe 13 noiembrie,2010,la Remetea a fost mare sarbatoare.Ansamblul de Dansuri Populare Keknefelejcs,a implinit 10 ani.Trebuia sarbatorit acest eveniment,asa ca de azi primavara punem la cale manifestarile din aceasta zi.Am adunat din nou oamenii cu care am inceput.Am discutat.Am lucrat.Apoi cand totul a fost discutat,n-am pus la treaba.Am muncit alaturi de copii din trupa,de tinerii activi ai trupei,dar si de cei care,acum 10 ani s-au numarat printre fondatorii ei.A fost greu,darpana la urma a iesit un program frumos.

Sambata ,la Caminul Cultural din Remetea a avut loc un spectacol care a tinut peste patru ore,un spectacol care a tinut treaza atentia publicului adunat pentru aceasta seara din tot judetul.Pe langa persoane importante din conducerea culturii din judet,au fost alaturi de noi prieteni,colaboratori si multi,multi Oameni.

Ce inseamna pentru voi expresia"Cetatean de onoare"?

Pentru mine si Sorin a insemnat ,sambata,recunoasterea efortului de a mentine le un nivel cat mai inalt cultura dintr-un sat.

E mult? E putin?

Poate unii oameni fac cu mult mai multe lucruri frumoase si utile!!!

Stau si ma gandesc ce-am simtit in momentul cand mi s-a acordat aceasta diploma,de catre d-l primar.Am simtit o obligatie din partea mea de a munci in continuare,asa cum a spus d-l primar,mai in gluma,mai in serios,pe graatis,singura satisfactie fiind aceea ca muncesc aalturi de oameni iniomosi.

Nu pot sa redau in cuvinte munca si satisfactia realizarii acestui eveniment.Ce-i mai importnt e faptul ca multa lume a inteles importanta implicarii lor directe in viata si cultura satului in care traiesc.

M-am bucurat pentru fiecare privire,zambet,cuvant, floare,amintire,dar si pentru fiecare evolutie de pe scena,unde toti au dat ce era mai bun in ei.

A FOST O SEARA MINUNATA!!!

"Din petalele-mi cazute,alte flori incep sa creasca"...e un motiv suficient de a merge mai departe