Daca in timpul saptamanii imi impart timpul intre scoala,acasa,bucatareala ,activitati de dupa masa cu copiii,gradinarit..mai am o noua ocupatie,cea de ...infirmiera+asistenta,deoarece din Vinerea Mare buni e acasa,dupa 7 saptamani de chinuri prin spitalele judetului(Beius si Oradea),iar bandaje si toate celelalte treburi le-am preluat eu.Ce-i drept sunt impreuna cu bunu pe aceasta functie...si nu-mi prea place aceasta indeletnicire.Mie-mi place sa lucrez cu omul sanatos.DAr ce sa-i fac!Asta-i viata!
Acum situatia e mai buna,asa ca mai pot si respira.Sfarsitul de saptamana a fost unul la fel de "des" ca si viata.:) Am avut 5 spectacole in 5 locuri diferite in cele trei zile.Am reusit sa facem fata!Intalnirea cu toti cei care mai muncesc din placere,pe langa locul de munca a fost una chiar placuta.
spectacolele au fost legate de un "turneu de final de an",trecand prin orase importante din Bihor.Pe scenele oraselor s-au perindat aproape 200 de persoane,prezentand 10 dansuri ,din diferite zone ale tarii,dar si din Ungaria.A fost un spectacol de fiecare data!Participantii au fost din Marghita,Salonta,Alesd,Tileagd si Remetea(adica noi:)).
Imaginile sper sa va aduca in suflete olecuta din atmosfera traita de mine la sfarsitul saptamanii care a trecut.
Toate imaginile sunt din spectacolul de la Salonta,aici fiind finalul turneului.
Alaturi de noi,dansatorii copii,tineri si adulti:) au fost si parinti, bunici,profesori dar si coregrafii din Szeged,cu care am muncit si care ne-au invatat diferite dansuri,precum si Orchestra Scolii de dans din Szeged si Orchestra Filarmonicii din Oradea.
felicitari; pozele sunt foarte frumoase
RăspundețiȘtergerePacat ca nu se misca,Sophie!
RăspundețiȘtergereAngi, sper sa treaca repede perioada de infirmiera, stiu prin ce treci, mama mea a avut aceiasi experienta cu bunica mea.
RăspundețiȘtergereCat despre imagini, sunt exceptionale, mi-ar face placere sa fotografiez la un astfel de spectacol. Costumele sunt superbe. Ma trimite innapoi in timp, sunt cu gandul la batranii care se adunau seara prin sate si jucau hore si sarbe. Ce Romanie frumoasa desciu fotografiile tale.
Stau sa ma gandesc ca poate toti avem candva nevoie de ajutorul celor de langa noi,asa ca...a fost greu,acum e ...rutina.
RăspundețiȘtergereGandul meu a fost bine inteles de tine,Costin.Mereu mi-am dorit ca lucrurile frumoase sa iasa in evidenta.Sigur pozele facute de tine ar fi fost mult mai reusite,dar ma bucur ca ti-ai putut imagina o Romanie frumoasa.Nu numai costumele ,muzica si dansul au fost superbe ci si zambetele ,concentrarea sau naturaletea cu care au trecut dincolo de scena.Atmosfera a fost una de bucurie,simplitate si maretie!
Mereu cand te citesc, mi se face dor de locurile natale...eu sunt nascuta in Alesd pana la 3 ani, apoi am venit in Timisoara, dar vacantele pe la bunicii din Astileu sau pe la neamurile din Oradea le-am petrecut. Mi-ar fi placut sa fiu si eu in sala, sa-i vad pe copii dansand si as fi pus mai multe lumini pe ei, sa iasa fiecare in evidenta. Pupici multi :*
RăspundețiȘtergereSuperb! Felicitari pentru tot ceea ce faci! Si felicitari copiiilor minunati cu care lucrezi!
RăspundețiȘtergereSuuper! Felicitari!
RăspundețiȘtergeredeasa rau ce-i drept!
RăspundețiȘtergereSărut mâna Angi !
RăspundețiȘtergereAşa ar trebui să fie viaţa , deasă , să o simţi , să simţi că trăieşti şi nu-i aşa că nu eşti obosită ?
Liana,sufletul tau e practic bihorean,iar Alesdul e la o aruncatura de bat de Remetea(daca treci muntii:)mai ales ca acum drumul e suuuper)
RăspundețiȘtergereVina e a aparatului,sau a fotografului:)...nu prea ma pricep la chestii tehnice,dar copiii,tinerii,dansatorii au fost superbi.
In pozele 3 si 9 sunt tinerii de la Alesd,Vadu Crisului.Sincera sa fiu sunt cei mai buni dintre toti :).
In pozele 4 si 7 suntem noi,remetenii,aceiasi care danseaza in dreapta blogului meu.Ai vazut dansul acela?
Pupici!:)
Multumesc,Roberta! De copii ce sa mai spun?Sunt mandra ca pot lucra alaturi si cu ei:)si imi place sa traiesc in mijlocul lor.E o adevarata terapie aceasta munca!
RăspundețiȘtergereMultumim ,Ralus!Toti cei de pe scena merita felicitarile.:)
RăspundețiȘtergereAcum ca m-am obisnuit si cu desimea aceasta a vietii,parca mai pot face ceva,Printe!Ma mai gandesc ce;).
RăspundețiȘtergereAsa e SoriN,viata trebuie traita cu intensitate,sa nu-ti para rau ca se duce incet ,incet.Acum am trecut si acest prag al oboselii:)...chiar mi-am facut putin timp si de blog.Deja ii duceam lipsa,insa prioritatile au fost altele.
RăspundețiȘtergere