luni, 16 mai 2011

12 mai

Este o zi importanta pentru mine,sau mai bine zis a fost,deoarece era ziua de nastere a tatalui meu.Daca ar fi trait,ar fi implinit 68 de ani.E mult timp de cand nu mai e printre noi...13 ani!Nu sunt trista,deoarece sunt convinsa ce ii e bine acolo unde e,dar abia joi,in 12 mai,2011,am aflat un lucru important.Am aflat de ce tati il admira atat de mult pe Dumitru Farcas.Erau din aceeasi zi,anul difera oleaca!! Practic era absorbit de maiestria cu care reusea sa transforme muzica romaneasca intr-o muzica ireal de frumoasa.
Astazi o sa amintesc de acest roman frumos,chiar daca ziua lui de nastere a trecut,ii doresc tot binele din lume
Nu am reusit sa postez mai repede,adica joi,deoarece atunci blogul meu nu era disponibil,iar sfarsitul de saptamana nu ma gaseste la ascasta casa.

Dumitru Fărcaș (n. 12 mai 1938, Groșii Băii Mari, jud. Maramureș) este un taragotist român de muzică folclorică și populară.

Face parte dintr-o familie cu tradiție muzicală; bunicul, tatăl și cei doi frați mai mari au cântat la fluier. Dumitru se familiarizează cu instrumentul și se înscrie la liceul de muzică în 1956. Din 1962 până în 1967 urmează cursurile Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, în cadrul Facultății de Interpretare, la clasa de oboi.

Fărcaș i-a ascultat în înregistrări difuzate la radio pe taragotiștii Luță Ioviță, Ion Murgu Bănățeanu, Iosif Milu etc. După absolvirea academiei clujene, învață autodidact taragotul, împrumutând unele tehnici din cele specifice oboiului.

Dumitru Fărcaș și-a început cariera profesională în 1960, când s-a angajat ca instrumentist al Ansamblului „Maramureșul” din Baia Mare.[1] În 1962 a preluat Ansamblul „Mărțișorul” al Casei de cultură a studenților din Cluj-Napoca,[2] împreună cu care a obținut numeroase premii naționale și internaționale.
  • 1962 – Premiul I și titlul de laureat al concursului din cadrul Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, Helsinki
  • 1972 – Discul de aur decernat de Academia „Charles Cros” din Paris
  • 1991 – Laureat al Premiului Ethnos
  • 1999 – Laureat al Festivalului „Smithsonian Folklive Festival”, Washington
  • 1999 – Premiul I la Festivalul Internațional de la Bruxelles
  • 2000 – Premiul Inter-Lyra în cadrul Olimpiadei de Muzică și Dans „Cele cinci Lyre”, Budapesta

Dumitru Fărcaș a primit titlul de „Cetățean de onoare” al orașului Phenian (Coreea de Nord) și al orașelor Cluj-Napoca, București, Reșița și Baia Mare. Este președinte de onoare al Congresului Internațional al Taragotiștilor. A fost decorat cu Crucea Serviciului Credincios, clasa a III-a, în anul 2004 și cu Ordinul Meritul Cultural în grad de mare ofițer în anul 2005.

La 7 martie 2008, Dumitru Fărcaș a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.[3]

Toate informatiile le-al luat de pe wikipedia,iar daca dati clik pe Dumitru Farcas de mai sus o sa auziti ceva divin

16 comentarii:

  1. Au rămas amintirile legate de ea.
    Aşadar: este o zi importantă...

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe langa data importanta pentru mine,e importanta si pentru noi, Dumitru Facas fiind un AS in muzica noastra de suflet!

    RăspundețiȘtergere
  3. Oamenii vin si trec, unii dintre noi trec prea repede parca lasandu -ne singuri pe cararea vietii noastre.
    Articolul tau ar putea fi trecut in capitoul "romani deosebiti"
    Iti doresc o seara minunata!

    RăspundețiȘtergere
  4. Bună Angi ! îţi tresaltă inima când spui român şi ai în minte aşa oameni . Mare om , Mare artist !

    RăspundețiȘtergere
  5. Uite ca nici eu n-am stiut ca erau din aceeasi zi.:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Datorita tatalui tau am aflat ceva deci traieste prin tine

    RăspundețiȘtergere
  7. Asa m-am si gandit,tu26dor,numai am pus alt titlu.:)
    E o lege fireasca a vietii,dar parca e prea repede uneori aceasta despartire.

    RăspundețiȘtergere
  8. Avem multi romani,SoriN, care ne fac sa ne mandrim ca vorbim aceeasi limba si traim in aceeasi tara.Tati il admira mult pe acest mare OM,iar noi copiii am ascultat muzica lui.Acum o si traim cu adevarat!

    RăspundețiȘtergere
  9. Mereu ne surprind noutatile,Steluta!:)

    RăspundețiȘtergere
  10. Sunt de principiul ,Printe,ca atata timp cat vorbesti despre o persoana "plecata" mai traieste,cel putin prin noi,asa cum bine ai spus si tu.Asa e si tati.Mereu mai afu cate cava care are legatura cu existenta lui.

    RăspundețiȘtergere
  11. Asa e,Sophie!
    Unul special in cerc restrans,altul pentru o lume intreaga!

    RăspundețiȘtergere
  12. Asa tata, asa fiica! imi place cum ii cinstesti memoria.

    RăspundețiȘtergere
  13. Angi,
    Gânduri bune ! Știu sentimentul..

    RăspundețiȘtergere
  14. Multumesc ,ralus.Eu chiar seaman cu tati...in multe:).

    RăspundețiȘtergere
  15. Parintii raman parinti,Gina, si dupa ce nu mai sunt...cel putin mintea refuza sa-i neglijeze...

    RăspundețiȘtergere