joi, 28 iulie 2011

Trei iubiri-James Cronin

Zilele trecute am terminat de recitit aceasta carte,cumparata imediat dupe revolutie.Daca atunci am citit-o rapid,vremea era de partea mea,acum am sorbit pe indelete acest omagiu adus trinitatii iubirii femeilor de pretutindeni.Atunci simtean emotiile citite,nu eram pe vremea aceea nici sotie,nici mama,poate putin credincioasa:),dar acum am trecut prin filtrul vietii tot ceea ce am citit.

Nu cred ca as putea sa ma compar cu eroina acestei carti,nici n-as putea-o lua ca si exemplu ,nu de altceva ,dar prea a trecut prin cele trei iubiri...sotie,mama,credincioasa la cote maxime. Iubirea ei maxima ca si sotie a dus in prima parte a vietii ei la neincredere,apoi ca mama la egoism,trezindu-se la realitate mult prea tarziu,atunci cand si-a dat seama ca si in locul unde omul ar trebui sa-si contopeasca sufletul cu dragostea fata de divinitatea suprema,si cand ar fi acceptat sa se lepede de toata necredinta si egoismul trait pana atunci, a intalnit intre zidurile acelei manastiri aceeasi lume impartita in categorii sociale bine definite si in afara zidurilor supusi si oprimatori.

Iata cateva randuri care mi-au lasat acel gust de realitate:

"Nu,ea nu ear infranta!La gandul acesta ceva se revolta in adancul fiintei ei.Cu trecutul se terminase si trebuia uitat.Ii ramanea viitorul,acesta ii apartinea si astazi.Isi simtea capul greu si problema la care se gandea,era tulbure.Deocamdata era naucita,da,naucita si incapabila sa gandeasca,dar ceva mai tarziu,va reusi sa rezolva aceasta enigma."

"Traversarea fu ingrozitoare,vaporul salta pe coama valurilor si se prabusea in prapastii,biciuit de valtoarea apelor care se frangea in pieptul lui si lovea pupa din toate partile. Traversarea aceasta era ca si existenta ei proprie. Vaporul si ea reprezentau o singura fiinta:cutremurandu-se la fiecare lovitura,dar continuindu-si drumul,manati de o forta interioara ce-i punea in miscare si-i facea sa inainteze impotriva valurilor furioase.Inainte,inainte mereu!"

Nu stiu de ce tinerii nu mai au placerea de a se cufunda in lecturi.Ei nici nu stiu ce pierd.Bunica mea si la 80 de ani citea atunci cand se odihnea,lucrurile casnice rapindu-i ogramada de timp,chiar daca noi,nepotii eram alaturi de ea si o ajutam.Atunci ma uitam cu incantare,cum putinul timp de ragaz era dedicat lecturii.N-am ajuns inca bunica:),dar cand imi trag sufletul incerc sa-l fac totusi util,citesc.Nu toate verile au fost la fel,deoarece abia acum ,duppa 20 de ani de munca pot zice ca-mi mai pot baga nasul si in altfel de carti,nu numai cele obligatorii:),asa ca m-am hotarat ca in timpul dintre facut curatenie,mancare,spalat vase,lucrat in gradina,pus dulceturi,compoturi,muraturi,copii(ai mei si nu numai):)) sa iau cartile dragi mie si sa citesc de placere.Acum am inceput sa (re)citesc ,tot din placere Gran Canaria,apoi trec la Castelul Palarierului.Astea sunt cartile lui Cronin ce le avem in biblioteca copilariei si adolescentei,acasa, la Remetea.

Mai sunt si altii care isi petrec asa clipele de odihna:)?

9 comentarii:

  1. Oooo daaa! Eu reusesc sa citesc doar cand il culc pe Andrei pentru ca altfel nu ma pot concentra cu el prin preajma. Citesc doar 3,4 pagini, dar e asa de placut. Eu am intalnit tineri care citesc si poate ca nu sunt la fel de multi ca inainte, dar sunt; asa ca exista o speranta. Eu m-am apucat de citit cu placere dupa ce am terminat liceul, cand deja o faceam pentru mine, alegeam ce voiam si nu era nimic obligatoriu. Eram relaxata si nu trebuia sa ma straduiesc sa tin minte detalii si sa incerc sa gasesc semnificatii. Era doar o placere. Carti pe care refuzasem sa le citesc le-am descoperit si chiar se afla printre preferatele mele.
    zi faina iti doresc si lectura placuta !:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Am avut si eu, aproape zece ani, cand citeam pe apucate... In ultimii, cinci, sase ani, m-am "despartit" definitiv de multe persoane iubite, care m-au facut sa inteleg ca, mai tot timpul, au trait fara sa faca ceea ce le place. De atunci, modul meu de viata a luat o cu totul alta intorsatura. Intai, job-ul, apoi lectura si dupa aceea restul, daca mai e timp, daca nu... solutii se gasesc pt orice. Am saptamani cand reusesc sa termin si cate trei carti si ma simt mai mult decat minunat! Implinita, as putea spune, caci fac ceea ce-mi place. Asa ca, Angi, eu iti doresc mult spor si ma bucur ca intalnesc, din ce in ce mai multi oameni pt care lectura e o activitate foarte placuta.:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu pot spune ca am citit de placere inca din clasa aV-a,Catrinel,cand d-na prof de romana a reusit sa ma acapareze intr-un mod inedit:),ma lua dupa cursur sa-i ajut sa puna cartile in ordine in biblioteca.Am fost fascinata de multimea de carti,desi nu erau chiar asa de multe fiind o biblioteca scolara de la tara.Dreptrasplata ma lasa sa-mi imprumut ce carte imi doream,dar imi mai recomanda si ea ,indirect.
    Vacantele de vara erau parca prea scurte.Citeam alaturi de soramea mai mare,Steluta(stargates) si cand mergeam la rau ,ca toti copiii ,la scalda.
    Multe personaje m-au fascinat.
    Acum ma fascineaza in alt mod.De exemplu Marin Preda l-am citit,in liceu,doar din obligatie,dar recitindui nu demult Morometii, aavut parca alt sens.:)
    Poate fiecare carte are varsta ei .Ne plac toate cartile,doar anii cand le citim fac diferenta.
    Cu cat creste Andrei,o sa ai prilejul sa citesti mai mult,avand si el preocuparile proprii,sau eu mai citesc deodata cu baietii:).Atunci ii spunem Ora de lectura.
    Un sfarsit de saptamana linistit!

    RăspundețiȘtergere
  4. Teodora,nu stiu daca eu pot sa fac deocamdata chiar pe placul inimii,lasandu-mi "obligatiile "deoparte pentru a-mi satisface poftele.
    Iti admir firea aceasta indrazneata,si poate cand voi deveni o "bunicuta" care nu prea o sa aiba ce face,ma voi cufunda in carti.:)
    Deocamdata persoanele dragi mie imi sunt aproape,asa ca gravitez si eu in jurul lor.Mai am si eu nemultumiri,si ma mai revolt,dar deocamdata nu pot sa intorc chiar asa foaia.Ciupesc si eu din viata bucurii,suparari,odihna,munca,asa cum vin la rand.
    O saptamana linistita iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  5. eu citesc zilnic ceva, recunosc ca beletristica mai deloc...mi-a dat o colega de birou sa citesc "Manaca, roaga-te , iubeste" si n-am putut sa o citesc.
    Dar am cartile mele de specialitate si cele de spiritualitate fara de care nu pot. Chiar daca nu reusesc sa citesc numai cateva pagini, asa ma culc, cu cartea in mana.

    (de multe ori nu reusesc sa postez comentariu la tine, dar incerc)

    RăspundețiȘtergere
  6. Mai degraba obosita,Catalin,de atata efort sa ajunga la perfectiune in iubire fata de sot,fiu,D-zeu.

    RăspundețiȘtergere
  7. Cleo.eu cand citesc ,iau numai ce-mi place.:)Rar adorm cu cartea in mana,deoarece seara ma simt franta,si numai seara /noaptea apuc sa intru pe blog,asa ca...
    Nu stiu care e cauza,dar nici eu nu pot posta comentarii daca nu sunt pe mozila sau opera.

    RăspundețiȘtergere
  8. :) pacat k timpul nu ne mai ajunge,da intradevar e foarte placut sa citesti,iar cronin pe mine ma fascinat,mi-am regasit copilaria in castelul palarierului,a fost bine,a fost rau,nu stiu dar cartea e superba!!!

    RăspundețiȘtergere