marți, 24 ianuarie 2012

Copilarie

Cine nu-si aduce minte de jocurile copilariei?
Nu aveam prea multe jucarii,dar avem imaginatie cat cuprinde.:)Salciile scorburoase se transformau in decur a cateva ore in casute comode,acoperite cu crengi,avand zidurile impletite din mladioasele ramuri de salcie,asa cum vedeam si in gardurile gradinilor,iar pe jos covorul de frunze sau paturile de muschi ofereau moliciunea unor covoare.Cum reuseam sa "lucram"zile intregi pana ne faceam o"casa",ca mai apoi sa trecem la alte treburi gospodaresti:).Jocul de-a scoala era si el printre preferate.Multa munca era pana pregateam carnetele de elev,catalogul,iar clasa se forma cat ai bate din palme.Cei mici,cu un an sau doi mai mici decat"dascalul" ascultau si lucrau cu mult sarg pentru fiecare activitate propusa.:)Nici masinile nu ne lipseau.Din boltarii pe care parintii i-au cumparat pentru a construi casa,noi improvizam adevarate automobile.Aveam tot ce ttrebuia,inclusiv schimbator de viteza,iar marca masinii nu era o problema...de la Dacia la Trabant,Zsiguli la Mercedes aveam orice ne dorea sufletul.:)

Si acum copiii se joaca,dar piutin mai altfel.Isi construiesc case,familii,au masini,mobila,piscina,sala de forta,televizoare....si tot ce-si doresc ,merg la servici,au copii pe care ii trimit la scoala,au animale de companie,si toate intr-un singur joc...The Sims.:)Ai mei baieti se joaca pe acest joc,imi cer parerea cand isi aranjeaza casa,isi prezinta nevestele,apoi copiii:).
Cat de mult seamana stilurile de joc a copilariei mele cu cele a copiilor mei,dar totusi cat sunt de diferite.
Care era jocul vostru preferat in copilarie?



Mai mult de atat,Teddy,alegandu-i hainele luiTom(omuletul lui:)),a vazut un bluzon pe care doreste sa i-l tricotez.Cum nu sunt chiar cea mai mare experta in acest domeniu,desi imi place lucrul de mana,am cerut ajutor de la experti,iar Mariana,s-a si oferit sa ma ajute(cu sfaturi:)),asa ca pun imaginea sa vada despre ce este vorba.

16 comentarii:

  1. Angi dragă,
    Am avut două păpuși- am scris despre ele-prima a primit și pedepse, pentru că nu putea să-și „țină” picioarele.
    Cealaltă a fost de ipsos, dar n-o uit , pentru că am câștigat-o la „ ciocu cu norocu„, într-o zi, când mă rătăcisem de bunica.
    Jocul preferat a fost „ de-a baba oarba„. Eram măricele- eu și prietenele mele- când am dărâmat soba din camera bunicilor, pentru că ne-am înghesuit vreo patru , care pe unde- Viorica, prietena mea , s-a cocoțat chiar sus, de unde, bineînțeles, că a căzut cu sobă cu tot.
    Ce a fost, ce a urmat, nu mai povestesc..povestim noi, când ne întâlnim..toate fiind , de acum „buni„.
    Seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  2. :) am avut multi prieteni - ca am crescut la bloc si am fost afara pâna când se întuneca, alergând, jucând sotron, ascunselea sau stigatea, am citit mult si am avut diafilm - eram singura din cartier! sâmbata seara, daca toti copiii adunau hârtiile din spatiul verde si udau florile (noi locuiam la parter si tata - ofiter în armata - se ocupa mult de spatiul verde) atunci mama sacrifica un cearceaf alb pe care-l atârnam de batatorul de covoare si tata proiecta desene animate. Eu "trebuia" sa citesc cu voce tare, pentru micii prescolari - ca sa exersez cititul în public. Nu-mi placea, dar asta era conventia cu tata :)
    De tricotat... oooo ce am mai tricotat prin anii '80! nu puteam sa stau normal sa ma uit la tv! trebuia sa dau din andrele ;) dar, cred ca sunt mai mult de 15 ani de când nu am mai tricotat nimic. Prin anii '90 am facut macrame si goblenuri... Tja, earm în "pas cu moda" ;) Acum?! blogul si sport, mult sport si plimbari in natura.
    te pup. O seara faina!

    RăspundețiȘtergere
  3. Parca va vad pe toate pe jos cu soba cu tot:)).Nici nu-mi vine sa ma gandesc ce a urmat:)).
    Cred ca astfel de povesti sunt deliciul nepotilor.Stau cu gurile cascate si in mintea lor...chiar a facut buni asa ceva?:)


    Kacka(sotron) ne jucam pana nu mai vedeam liniile,"Scoala" era jocul de rezistenta la saritul coardei din piele ,luata din manunchiul adus de tati sa-l foloseasca la mai stiu eu ce treburi.Ce vremuri...
    Seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  4. Carmen,...alti actori,aceeasi scena.:)
    Ai avut maaare noroc cu un tata ofiter!Ordinele nu se discuta ci se executa:).
    Frumoase timpuri!
    Eu acum nu stiu cum sa ma impart: sa blogaresc,sa tricotez,ba mai am si un goblen pe rol,numai timp nu am de toate ca mai trebuie sa si ...:)dansez la sfarsit de saptamana.
    Pupici copilarosi!

    RăspundețiȘtergere
  5. Bună seara!
    Uşor de ghicit cu ce mă jucam eu!...
    Cu păpuşile făcute de mine, cu faţa pictată , cu părul făcut cârlionţi din vată, răsucită pe ac:)), cu haine croşetate (cu ajutorul mamei) cu trusou de măritat tăiat din materialele mamei (pe scuns):).
    Mi-a făcut plăcere să-mi aduc aminte!
    PS:
    Angi, spatele să-l faci gata uşor decoltat după cap.
    Eu o să fac un desen pe care am să scriu cum aş lucra faţa, respectiv gulerul.
    O să-l pozez şi ţi-l pun undeva la vedere!
    Până la sub-braţ, faci si pieptul la fel ca şi spatele.
    Noapte bună!

    RăspundețiȘtergere
  6. Bună Angi!
    Frumos..
    O zi excelentă!
    Te pup.

    RăspundețiȘtergere
  7. angi, in sfarsit am zapada multa, a nins azi-noapte, ninge si acum... asta ma duce, desigur, cu gandul la copilarie;
    jocurile verii erau extrem de variate, ale iernii parca erau mai insufletite, avand in vedere ca aveam mijloace de locomotie... ne istoveam cu sania pe deal sau ne jucam "de-a cazematra" - ne construiam ziduri de zapada si luptam cu bulgari; imi amintesc ca in fiecare iarna cautam ochiuri de gheata sa patinez sau imi faceam eu gheata turnand apa; era si un fel de patinoar amenajat in oras, acolo ma ducea tata cand putea; cu patinele de atunci era un chin dar intr-o iarna au venit cele adevarate, cu tot cu ghete, mergeau singure! Ce fericire era pe capul meu!...

    RăspundețiȘtergere
  8. Cat am stat la casa, a mai fost cum a fost, cand ne-am mutat la bloc a fost groaznic ca aveam un bloc de pensionari langa si nu puteam face nimic. Bine ca mergeam la antrenamente si mai pierdeam timpul prin oras si pe la cozi:), ca la bloc era ca la cutie.

    RăspundețiȘtergere
  9. E personajul care seamana mult cu Teddy,asa ca e alesul lui,Catalin.
    Pe la noi il cheama cand Tom,cand Tudor:).

    RăspundețiȘtergere
  10. Sunt sigura ca ieseau papusi super,Mariana.:)
    De taiat taiam si noi(cu sora mea)rochiile mamei:).Tot pe ascuns:).

    Am inceput pulovarul.Multumesc pentru sprijin.
    Seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  11. Copilaria e frumoasa,Elena,indiferent de generatii.
    Seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  12. Bucura-te ,Printe,de zapada!:)
    Potiface si acum ziduri,iar de sanie sau gheata ce sa mai vorbesc...la actiune.:)
    In fata casei noastre era o balta ,care iarna,ingheta si era locul ideal pentru sporturile de iarna...patinaj...cu bocancii,aveau 2-3 copii patine in sat,hochei cu bate din tufisurile de pe margine si puc facut din conseva de peste:).
    Ce viata!

    RăspundețiȘtergere
  13. Poate ca cele mai frumoase amintiri ale copilariei sunt cele de la tara,Robert.
    Acolo copilul simte libertatea.In schimb adolescenta si tineretea e mai interesanta la oras:).
    Seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  14. pfoiiiiiii eu ma jucam mult pe afara in cavnic cu o verisoara - a fost ft fain - faceam fantani, paturi din frunze, colibe, mergeam dupa flori - a fost frumos ...ce mi-as dori sa mai fie...

    RăspundețiȘtergere
  15. Tu si acum "te mai joci" prin Cavnic,Manu:).

    RăspundețiȘtergere