Nu stiu ce inseamna pentru voi gradina si primavara,dar la Remetea,sambata trecuta a fost mare forfota.Soarele i-a scos pe toti vecinii din casa.Unii si-au carat gunoiul pentru gradina(pe la noi ingrasamantul e bio...de vacuta:)),altii uneltele de gradinarit,atiigainile sa mai ciuguleasca iarba inainte de a fi "arestate" pana la toamna,altii copiii(eu:)).
Verdeta din jur,cantecul cocosilor,munca vecinilor,corcodusii infloriti cantecul turturelelor,i-au adus aminte lui Mark ca el n-a mai mancat macris de anul trecut.Asa ca am pornit in cautare de Mmacris,pe marginea santului,loc unde aceasta plantuta verde si acrisoara isi face viacul(si cand eram copil tot acolo era:)).Aceasta cautare n-ar fia avut sens daca gainile vecinei n-ar fi alergat prin fata noastra,de parca erau fugarite.:)
Bobi,cainele nostru,era atat de incantat ca suntem pe potecuta ce duce la Cris,ca-si flutura urechile,avand limba de un coti latrand de atata bucurie.S-a cam pleostit cand a vazut ca nu facem drumul pana la capat.
Mark s-a infruptat cu macris,ba i-a mai daruit si vecinei care isi facea straturile.
Un alt vecin(mare iubitor de flori),isi aranja o floare intr-un ghiveci.
Si barza si-a facut aparitia,lasan o urma de indoiala ...oare unde se va opri?Unde e nevoie de un copilas?Discuti s-a aprins,deoarece vecina care are 4 copii(mari toti)se gandea ca norei(proaspat ajunsa :))ii lipseste cadoul berzei.
Toate aceste momente au facut ca sambata trecuta sa demonstreze ca a venit primavara.
Daca as fi avut talentul lui Toparceanu sau Cosbuc ce poezie ar fi iesit din aceasta z!:)
Angi,
RăspundețiȘtergereLa tine viața are curs frumos și sănătos! Știu măcrișul - și ca gust!
Mă bucur mult citindu-te, mă simt în elementul meu!
Ce frumoasa forfota asta a voastra. Asa frumos e cand nu se "vede" nici o masina in povestirile tale... Asa rau imi pare ca nu pot sa-i ofer si eu Iuliei o bucata macar din asa forfota. Macar eu imi mai amintesc cate ceva din copilaria mea, dar ea... Multumesc ca-mi aduci aminte de vremurile alea. Te pup.
RăspundețiȘtergereAngiiii, te rog frumos sa-mi dai catelul inapoi, da? Glumesc bineinteles, dar cand am vazut poza am crezut ca-i Miuta noastra de la tara. Am facut si un experiment, i-am aratat poza si Ioanei si am intrebat-o cine-i in poza. Si e a zis tot Miuta.
RăspundețiȘtergereFaina treaba asta cu munca pamantului. M-a "lovit" si pe mine acuma desi stau la oras si pamant n-am deloc. Poate-mi fac vreo gradina suspendata, mai stii?
Parc-as citi o poveste, nu intamplarile din viata cotidiana ale unor oamenii:) Chiar si fara Toparceanu,...viata ta este plina de poezie!
RăspundețiȘtergereVesnicia s-a nascut la sat...asa m-a lovit dorul de tara, de fapt, de fiecare data cand vin la tine. puuup
RăspundețiȘtergereAsa e Gina,cursul vietii la tara isi tine deocamdata drumul drept.Ne mai abatem cateodata sa culegem macris:).
RăspundețiȘtergereCe-i drept,angi,statul si traitul la tara isi are farmecul ei,iar copilaria petrecuta aici e de neuitat.
RăspundețiȘtergereAvem o problema.Miuta e o ea,iar Bobi e un el:).Poate sun frati gemeni de la distanta.Nu stui cum e Miuta voastra,dar Bobi e un "rau" fara pereche.A fost lovit de masini de doua ori,dar de fiecare data a scapat.E atata de jucaus ca daca vede o masina pe sosea fuge dupa ea.Concluzia baietilor mei,dupa atatea patanii:Bobi are 9 vieti,ca o pisica,Mai are 7 din cele 9:).
RăspundețiȘtergereGradina suspendata!Nici n-ar fi o idee prea rea!In gradina ta ar musuna mii de vietati hazlii:).
Acum imi simt mainile aspre ,Teodora.Am pus cartofii in gradina,iar vantul si pamantul mi-au uscat pielea.Poezia de acasa cu bunele si relele mi-e draga.
RăspundețiȘtergereO vesnicie care nu prea ne lasa sa ne odihnim,Liana!
RăspundețiȘtergereEu cand ajung la tine ma ling pe degete..."virtula" ca n-am eu rabdarea si inventivitatea ta in bucatareala.:)