Romani frumosi!

Carmen a scris asa frumos despre "Romani Frumosi",incat m-am apucat si eu de treaba.Despre Florica Ungur am gasit mai multe lucruri,dar la fel de frumoase sunt si Florica Bradu,Duma,Zaha toate purtand traditia bihoreana in port si cantec prin intreaga lume.Sunt mandra de Floricile Bihorului!

Daca nu le cunoasteti inca,ascultati-le cantul!

“Pentru mine folclorul este viaţă” (prof. Florica Ungur)

Florica Ungur este una dintre cele mai cunoscute interprete de muzică populară din judeţul Bihor şi România.

Azi despre ea,dar buchetul de Florici din Bihor e minunat.:)

„Am crescut cu folclorul, l-am simţit de când eram mică-mică.” (prof. Florica Ungur)

Primul dascăl al artistei a fost chiar mama sa (Ileana Cociuba), de la care a preluat unele melodii (de ex. „Noi merem după mireasă”). Alte două persoane care au influenţat deosebit de mult viaţa artistei sunt: profesorul de folclor Mihai Pop şi profesoara sa de canto de la Şcoala Populară de Artă Rhea-Silvia Pop de Popa (sora lui Ioan Pop de Popa).

Cântăreaţa afirmă într-un interviu (acordat lui Horia Blidaru) că n-a vrut şi n-a făcut „carieră din cântat”. „Nu mi-am propus niciodată să cânt pentru a avea succes, ci pentru a mângâia sufletuc celor care au izvodit cântarea.” (Dintr-un interviu acordat “Opiniei studenţeşti”, nr. 1-2 (8-9) an II, ian.-febr. 1975)A absolvit cursurile Universităţii din Bucureşti, secţia limbi clasice (latină şi greacă veche) şi a fost profesoară de latină în liceu. Cântăreaţa mărturiseşte: „(...) era de aşteptat să-mi respect vocaţia de dascăl, dobândită, şi să fructific talentul dat de Dumnezeu în timpul care-mi rămânea după munca la catedră.”

Interpreta a reuşit să culeagă, să interpreteze şi să înregistreze peste 150 de melodii de o valoare inestimabilă pentru sufletul românesc. „(...) trebuie spus că, în urmă cu ani, ştiam un ”pelerin” care îşi purta – prin Moldova şi Maramureş, prin Bucureşti şi pe drumurile lungi ale ţării – acasele prin cântecele Floricăi Ungur, că atunci când scria, un om de litere asculta, în surdină cântecele Floricăi Ungur, că un sculptor bucureştean asemenea muzele cu cântecele Floricăi Ungur.” (Miron Blaga, „Florica Ungur sau autenticitatea cântecului”).

A înregistrat primul disc „Electrecord” în anul 1970, la vârsta de 31 de ani. A mai înregistrat încă nouă discuri, cinci casete audio şi un CD. „A colaborat cu mari orchestre, ansambluri şi dirijori, a participat ca invitată la cele mai mari festivaluri de folclor dinţară şi din străinătate, a avut emisiuni şi înregistrări la toate posturile naţionale de televiziune şi şi-a exprimat crezul artistic şi respectul pentru valorile cântecului popular în iverse articole şi interviuri.” (prof. Crăciun Parasca)

[modificare]

Melodiile sunt interpretate de Florica Ungur cu o mare sensibilitate. „Cânt pentru a-l aduce pe omul zilelor noastre în faţa sa, pentru a-l oglindi în coordonatele spirituale care l-au generat şi l-au perpetuat. Cânt pentru că a cânta înseamnă a vieţui într-un anume fel, pentru că a cânta este sinonim cu a recrea lumea după măsura ta.” „Cred că omul trebuie să caute mulţumirea sufletească şi fericirea înăuntrul său. Cu această convingere în suflet, încerc să ofer celor din jur câte un strop din lumina mea interioară, iar cântecul îmi este mesager.”

Acesta este „crezul artistic ” al interpretei. De aici se poate desprinde dragostea pe care aceasta le-o poartă ascultătorilor, dăruindu-le pacea sufletească. Ascultătorii, la rândul lor o iubesc, manifestându-şi sentimentele de admiraţie în diverse rânduri: „Florica Ungur (...), această fantastică pasere a cântecului, a înviorat plaiurile Ardealului, punînd pe colnice rouă şi bucurie, relicte dintr-un ultim secret al ţăranului în dorinţa lui de a lovi cerul cu băţul... Venind cu graiul de acasă al părinţilor şi al strămoşilor, beneficiind şi de buna conservare a muzicii şi a tradiţiilor în această zonă a ţării, înzestrată fiind cu o aleasă cultură şi cu un rafinat gust pentru autentic şi inedit - ea cultivă doina cea tărăgănat curgătoare, cîntecul de joc şi de nuntă, şi cîntecul de jale - “şoptit” şi “fluierat” - mai mult bocet, dar de un colorit aparte.

Vocea caldă, cu un timbru specific, modulată cu uşurinţă, şi versurile încărcate metaforic, deşi foarte simple - concură în egală măsură la crearea unei stări “poetice” greu de înlăturat din sufletul ascultătorului. Cântecul, chiar cel de joc, îmbracă o dulce aureolă melancolică, el se circumscrie vieţii rurale din care a isvorît, înnobilînd satul şi oamenii lui.” (Lucian Steia, Marginalii la cântările Floricăi Ungur, în: Alma Mater, nr. 9-10 (33-34), an V, octombrie-noiembrie 1973)

„Ascultând-o cântând pe Florica Ungur, sufletul se desprinde din banalul cotidian şi se apropie de divinitate, misterios, dar sigur. Căci, în cântecele ei fără pereche, cu aer de munţi sălhui, sunt feliile noastre de dăruire şi cultură, accentele noastre de îndumnezeire. (Miron Blaga, Florica Ungur sau adâncimile cântecului)

Ca o încununare a activităţilor sale din domeniul artistic şi pentru promovarea autenticităţii folclorului românesc, interpreta a primit la 19 decembrie 2008 diploma „Pro meritis”

Sursa Wikipedia.

[modificare]