Duminica de toamna...

Cat de rar ne intalnim cu cei dragi!Mereu timpul si problemele ne pun pe fuga.Unii intr-o directie,altii in alta directie.De multe ori chiar si acasa ducem dorul de "impreuna" fiindca,seara,ba unu-i obosit,ba altu-i prea ocupat...
Ziua de ieri a rupt toate aceste bariere.
Desi sfarsitul de saptamana a fost unul mult prea dens,avand pregatire cu coregrafii de la Szeged,acest lucru insemnand 6 ore de dans pe zi,apoi discutii despre costume,proiectele urmatoate,a venit si ziua de duminica.M-am trezit dis-de-dimineata,si am pornit spre Caminul Cultural,unde baietii din trupa mica aveau repetitii ,doar ei,fetele aparand doar dupa o ora...
Picioarele feciorasilor,mintea si corpul au avut parte de o ora intensa de "verbung",dans fecioresc din Satu Mare.Au venit si fetele.Csardasul s-a instalat si s-a tot invartit cand in perechi,cand in grupuri,pana cand coregrafia de 7 minute a iesit asa cum trebuie.:)Toti aveam bujori in obraji,zambet pe buze,ca, indiferent de cat de greu este dansul,are ceva care te elibereaza de orice urma de oboseala.
Lumea mergea deja la biserica,iar noi ne indreptam spre casa.Mark a avut o remerca cat se poate de simpatica..."...ce usor e cand mergi,pasesti,dupa ce ai dansat atata!:)".
Avea dreptate. Picioarele cunosteau drumul spre casa,asa ca acel km l-am strabatut destul de rapid,gandindu-ne ca vom avea parte de o odihna binemeritata.:)

 Acasa,surpriza,fratele meu,cumnata si feciorasul,Stefanut,cel mai mic dintre nepoti,ne asteptau cu gandul ca mergem cu ei la Pestera Meziad.Era prea frumoasa vremea sa ratam asa ceva,asa ca ne-am schimbat tricourile super transpirate,ne-am pus pantofi comozi in picioare,geci in masina si hai spre pestera.Drumul a fost o splendoare.Toamna a imbracat haine tare vesele.Vasi,fratele meu,ii tot arata lui Stefan frumusetile din stanga,din dreapta,stancile,padurile,muschii...Mark a venit din nou cu o constatare..."Noi.zilnic,avem in fata asemenea frumuseti".Avantaj copilului de la tara:).La Oradea doar parcurile sunt atat de frumoase:).
Pestera este un vis!Acum, in sfarsit o poti vedea in toata slendoarea si maretia ei!
Amintirile ne-au napadit...Ce am vazut acum 20 de ani,la lumina slaba a unei lampi cu carbit nici nu se poate compara cu ce poti vedea acum,cand lumina patrunde  aproape in fiecare coltisor al ei.
Nu are prea multe formatiuni...stalactite si stalacmite,dar e atat de ampla,de mareata,de primitoare si de linistita ca ai impresia ca esti intr-o catedrala.
Liliecii au intrat deja in hibernare,asa ca ici,colo atarnau din tavan,starnind curiozitatea .
Merita vazuta acum aceasta pestera!Atunci era mai intuneric,acum totul ti se deschide in fata.


La intoarcere ne-am orit sa culegem...pietre:).Am gasit pe Valea Meziadului tot ce am dorit:).Baietii erau incantati de muschii de pe stanci,de formele ciudate ale pietrelor si crengilor,de vacutele cu vitelasii ce pasteau ,de oamenii care prin simplitatea lor,pareau c-o sa traiasca pana la 100 de ani.
Am ajuns in padure,unde ne-am "jucat" un pic de-a "Supravietuitorii",vorba lui Stefan:).Am cules bureti!
Ne-am umplut poalele de tot felul de minunatii...Surpriza am avut-o acasa,cand,specialistul in bureti,ne-a spus ca toate "pitoncile" culese sunt putin nebune:)).
Restul buretilor au fost comestibili,asa ca mami i-a ales,i-a curatat,i-a pregatit pentru mancare...
Cine sa se planga de oboseala!
A fost prea frumos sa simtim ca avem febra musculara...

Abia seara,acasa, mi-am dat seama ca intreg corpul ma doare.O durere de aceea plina de frumos:).
Sorin a avut placuta menire sa ne faca cate un masaj,iar apoi somn de voie.Nu cred ca am visat ceva si ceasul a sunat...
Baietii sunt la scoala,eu imi beau cafeaua,dar imediat trec la fapte mari...imi pun dulceata de macese,sfecla rosie si poate incepe prima zi de vacanta!