Locul unde imi place mult sa fiu e aproare de cer.De aceea ,via(sau ceea ce a mai ramas din ea:) situata pe unul din dealurile ce imbratiseaza satul ne-a atras ca un magnet dintotdeauna.Copii fiind, mergem des la vie,aveam de lucru,dar ne si placea deoarece era o piata pe gratis:),incepand de la mere ,pere,prune ,piersici,cirese,struguri,mure,malaiele,porumbele mancam pana ne saturam,ba mai puteam aduce cateva si acasa,pentru bunica atunci cand ea nu mai putea urca dealul.Era prea batrana.
Mi-a placut tot timpul sa cuprind zarea,avand impresia ca acolo ,sus,sub acea umbra plapanda a unui pui de piersic,e centrul lumii.De acolo vedeam intreg satul,ba mai mult,mult mai mult,iar linistea stapanea intreg pamantul.
Aceasta e Remetea mea,vazuta din locul cel mai drag mie,noua,celor trei frati,iar acum placerea e transmisa si puilor nostri:).
Senzatia pe care mi-o da acel loc e aceeasi cu o biserica.
Cătănia mi-am făcut-o la Oradea la antiaeriană şi nu de puţine ori priveam zarea prin diverse lunete. Îmi plăcea să apropii de mine dealurile molcome.
RăspundețiȘtergereÎmi place mult biserica ta de suflet, Remetea , Angi!
RăspundețiȘtergereEste ca și cum aș cunoaște multă lume de acolo!!
O zi bună îți doresc!
loc de poveste
RăspundețiȘtergereE foarte frumoasa Remetea ta!!!
RăspundețiȘtergereSa tot traiesti pe asa locuri...azi am dus dorul mai mult decat alte dati din saptamana asta, drumului pe care l-am facut...cu locuri asemeni Remetei tale...
Frumoase meleaguri.0 zi frumoasa!
RăspundețiȘtergereGenul de loc care imi place si mie...dar cu incarcatura emotionala, pachet de amintiri, hmmmm un loc de neegalat, pentru ca e parte din inima.
RăspundețiȘtergereMa face sa visez cu ochii deschisi Ma duc cu gandul la verile petrecute la bunici.Multumesc ca ai adus amintiri frumoase.
RăspundețiȘtergereE bine daca aducerile aminte ajung atat de departe,abbilbal:)).Si Delurile Oradiei au farmecul lor,iar catania nu se uita asa de usor.
RăspundețiȘtergereSunt ferm convinsa,Gina,ca multa lume din Remetea ti-ar placea tocmai datorita simplitatii lor.
RăspundețiȘtergerePe Teddy abia il pot "rupe"de la Remetea.Nu-i vine sa plece de acolo,dar nu-mi pare deloc rau.Sa stea,ca e frumos pe acolo!:))
...fara sfarsit,Sophie.
RăspundețiȘtergereSi cand ti se face un dor,poti trece linistita pe la Remetea.Nici nu-i atat de departe.Un vechi prieten din Bucuresti spunea ca trebuie sa ajunga"unde se agata harta-n cui":)),si tot a ajuns de cateva ori.
RăspundețiȘtergereIulisa,de multe ori am impresia ca meleagurile ne aleg pe noi.:)
RăspundețiȘtergereCleo,mare dreptate ai spus,locul e desavarsit datorita amintirilor de neuitat,dar ma bucur ca si copiilor mei le place mult la Remetea ,asa ca nu prea ratam nici un sfarsit de saptamana sa nu mergem,desi nu mai locuiesc acolo de 16 ani.
RăspundețiȘtergereCineva spunea ca batranetea face ca sa-ti amintesti de locul natal.Are dreptate.Am cunoscut multi oameni care cad in"pacatul" asta,dar mie mi-ar fi fost imposibil sa nu fac parte din aceste locuri si pe mai departe.Norocul meu ca si Sorinului meu ii face mare placere,(fiind chiar un mic refugiu din hartiile care acasa il urmaresc la tot pasul:))sa stea la Remetea.
Vacantele la bunici sunt intr-adevar de neuitat,Sorin,mai ales in astfel de locuri.
RăspundețiȘtergereNorocul nostru era ca vacantele noastre nu se terminau,chiar de venea toamna.Toti plecau cu mare greutate inapoi in orasele lor,noi ramaneam linistiti in locurile adorate :)
In jud.TM exista Remetea Mare, dar in Bihor, oricat l-am colindat, nu cred sa fi trecut prin Remetea ta...cand o sa mai vin, nu o sa o mai ratez. Mi-ar place sa ne intalnim ;-)
RăspundețiȘtergereBuna ziua. As dorii sa folosesc unele poze pentru contul de facebook Remetea LIVE > http://www.facebook.com/Remetea.Bihor
RăspundețiȘtergerecu acordul dvs.
Astept un raspuns pe focustbx@yahoo.ro
Va multumesc.