Interesanta a fost

ziua de vineri ,cand am asistat ,pe malul Muresului,partea ungureasca la ceremonia de inaugurare a unei placute ce demonstreaza ca daca crezi in vise,unele se si pot implini.

Asa s-a intamplat si cu visul celor din Csanad(maghiar si roman)cand a sosit clipa in care podul va fi refacut,un pod ce a despartit familii, prieteni, iubiri,cunostinte atunci cand cruntul razboi a dat buzna in viata linistita a oamenilor de acolo si a spulberat legatura dintre oameni,adica podul ce trecea peste Mures.

In aer plute o emotie de nedescris.Si plopii de pe malul apei tremurau.

Am trecut si noi cu bacul de la un ponton la altul,peste Mures,iar aceasta mica plimbarica ne-a facut mare placere,totusi a trebuit sa scoatem cartile de identitate sau pasapoartele ca sa putem urca pe bac.

Vineri am admirat Szegedul in toata splendoarea lui pe timp de toamna insorita.

Am facut poze,am simtit acea liniste ce plutea printe oamenii care treceu pe langa noi...

Mark a hranit porumbeii din parc,iar apoi a vrut sa-i prinda ,dar n-a prea reusit:)Alergand dupa ei parca era un joc intre copii...:)Pana la urma Mark s-a lasat pagubas,prea a obosit.

Sambata a fost un regal de dansuri populare romanesti,sarbesti,ungurest.Au chefuit si cei mari si cei mici!

Tarziu ne-am imbarcat si am pornit spre casa ,despartidu-ne de prietenii vechi si noi.

De cate ori merg undeva imi incarc mintea cu tot felul de idei ,ce apoi le pun in practica sau acasa sau la scoala.De data asta am multe de facut la scoala...am "furat " multe idei de la o gradinita super ...:))

absenta motivata:)

Maine plecam la Szeged,in Ungaria, la un festival.

Am mai colindat prin multe locuri ,am adunat multe povesti,imagini,dar mai ales ...aplauze.

Le voi insira ca pe niste margelute sclipind a sudoare,a munca... intr-o zi.

Acum plec,dar motivati-mi absentele.Muncesc!:)

Harnicie

Daca a inceput scoala,au inceput si activitatile de zi cu zi.Pe langa munca intelectuala,copiii mei au avut parte si de munca fizica.Ieri dupa-amiaza si azi am bagat o parte din lemne in magazie.Sunt mandra de micutii mei.Au muncit ca niste furnicute.:)Au avut parte si de pauze ,cand joaca era in toi.

Luam o scurta pauza pana ne taie cineva si celelalte lemne.

A trecut

Din pacate tot ce e frumos trece foarte repede.Asa s-a intamplat si cu ziua de sambata.A trecut,iar eu in drum spre casa am stat si m-am tot gandit la timpul ce nu se mai intoarce.

Ne-am adunat una cate una.Au urmat imbratisari,lacrimi,bucurie.Au inceput povestile.povesti aunei vieti cunoscute,dar cu personaje diferite.Galagia era mare.Toata lumea vorbea,mai putin sotii ,care s-au adunat la o masa.Taceau si ne priveau.Ei nu aveau atatea de poestit.:)Nimic parca nu se schimbase:aceleasi voci,aceleasi gesturi,aceleasi priviri,aceleasi fiinte...

Intre fetele care am stat la internat 4 ani,zi de zi(doar vacantele ne desparteau),legatura s-a pastrat aceeasi.Fiecare ne-am asazat cat mai aproape una de alta sa auzim tot,sa povestim mult.Externele...fetele din Oradea,au fost si ele incluse in viata noastra destul de repede,traind clipe frumoase alaturi de noi,la internat.Eram mai aproape de scoala,rezolvam mai repede problemele aparute .Ne ajutam.Ne sustineam.

Galagia a incetatcand Doamna diriginta a aparut in sala.Am tacut si am privit-o admirativ.Aceeasi prezenta suava,delicata.Parca nici peste ea nu au trecut anii.A ramas acelasi OM frumos.

A inceput ora de dirigentie.S-a srigat catalogul.Au inceput povestile.Rand pe rand.Emotiile vibrau in fiecare voce.Lacrimile erau in fiecare colt de geana.Ascultam.Impliniri profesionale,impliniri personale.Soti extraordinari,copii minunati,familie...oaza de liniste loc de munca perfect.Randul meu a ajuns repede.Eram a IVa in catalog.

Fiecare a trebuit sa povesteasca o intamplare hazlie din liceu.Am avut fiecare ce povesti,fiindca am fost o clasa de fete sugubete,dar foarte unite.Oricine ne statea in drum,stiam sa-l punem la punct.Am ras cu pofta de multe nazbatii.

Povestile spuse nu pareau anormale,chiar daca acum le spune un profesor universitar,sau un magistrat,sau un vice primar,sau un om de afaceri prosper,sau o dascalita/profesor cu renume din scoala "cutare".Toti ne-am implinit.Fiecare dupa propriile puteri.Fetele inteligente au devenit OAMENI puternici,cele muncitoare DASCALI adevarati.:)

Framantari,suparari,dar si bucurii,mari iubiri nu erau secrete.Eram o familie mare.Suntem o familie mare.

Timpul s-a scurs foarte repede.Am hotarat sa ne mai intalnim,dar nu peste 10 ani,ar fi prea mult timp pierdut.Peste 5 ani pare sa fie mai bine...chiar din an in an ....s-au auzit unele voci.Ar fi mai greu pentru fetele din stainatate,sau cele care nu mai stau in Bihor.

Multe imagini mi-au ramas in suflet.

Unele raman si pe blog.

Emotii...

nu am examen,nici faptul ca ar fi prima zi de scoala,nici zi de nastere nu e si totusi fiorii emotiei imi dau tarcoale.

Maine am intalnirea de 20 de ani de la terminarea liceului.Ne intalnim din nou.Vom fi impreuna pentru cateva ore 33 de fete 3 baieti si doamna diriginta.Cum si cat ne-am schimbat in acesti ani oare?Eu nu simt ca as fi imbatranit,dar puii mei dau dovada ca timpul a trecut.:))

Ieri stateam de vorba cu o fosta colega si prietena despre ziua de sambata.A ramas aceasi perfectionista ca si in liceu,in sensul bun al cuvantului.Totul pentru ea trebuia sa fie exact!De multe ori ar fi renuntat la mult lucruri doar de frica unui esec sau neajuns.Aici interveneam eu cu optimismul meu si puterea de a improviza.Poate de aceea ne-am si inteles bine,iar prietenia a durat.

Am colegi cu care m-am mai intalnit in acesti ani,dar pe unii nu i-am vazut de la definitivat si nici nu mai stiu nimic despre ei.Maine voi afla multe lucruri.Abia astept!

LA MULTI ANI,TEDDY!!!!!!

Nici nu-mi vine sa cred ca au trecut deja 14 ani ,cand in dimineata de 14 septembrie,am privit in bratele mele primul meu pui,Un pui micut,brunetel cu niste ochisori negri,cu un copsor ca de ursulet.Chiar daca numele de Tudor imi place si azi,apuc sa-i spun doar in situatii mai serioase,in rest a ramas ...Teddy...Nu mai seamana cu un ursulet,chiar a crescut si nu-l mai pot lua in brate sa-l alint...e mai inalt decat mine,dar tot puiul meu a ramas,asa mare si frumos...:)).

Ieri am si sarbatorit,asa in familie,alaturi de verisori .

Papusica asta uratica,dar tare haioasa...danseaza tare bine si canta, a primit-o de la o colega de clasa care la randul ei canta si danseaza.

La ștrand

Sfârșitul de săptămână l-am petrecut într-un furnicar uman multicolor.Împreună cu Sorin , băieții mei și încă 6 tineri din trupa de dans,restul nefiind disponibili,ne-am îmbarcat în două mașinuțe și am pornit la drum spre Hajduszoboszlo,unde ne-am închiriat camere la o pensiune aproape de ștand.Vineri am avut parte de o zi superbă,numai bună de bălăceală prin toate bazinele,de stat la soare,de odihnă.Seara târziu stropii de ploaie ne-au amenințat vacanța.Sâmbătă dimineața fețele tuturor arătau cam așa :(,dar nu ne-am lăsat speriați de norii ce nu voiau să se risipească de pe cerul nostru ,așa că am stat aproape toată ziua în bazinele cu apă termală,ca nite brotaci somnoroși...doar Mark a suferit fiindcă nu putea să se dezlănțuie prin apă din cauza băbuțelor care ședeau liniștite în apa caldă.Duminică am revenit la zâmbet alături de soarele care strălucea pe cer,numai că la un moment dat un nor a vrut din tot sufletul lui să se scuture de-asupra noastră ,așa că a dat o ploicică de vara cu stropi mari.A fost o adevărată aventură sa stai în bazinul cu apă călduță,iar ploaia să-ți cadă în cap:).Nimic nu ne-a putut face să ieșim din apă...puteam să ne bălăcim în voie!

Pe lângă zilele relaxante am mai adăugat ceva în sânul familiei...Mark a învățat să înoate!!!A fost o bucurie de nedescris pe fața lui când a văzut că poate înainta prin bazine și fără să fie purtat de către cineva.

Am avut parte și de o ședință foto:),așa ,să ne putem aduce aminte de tot!

Ne vom mai reîntoarce,la anul să ne încărcăm bateriile!

Acum pot sa intru în noul an școlar cu forțe oleacă mai proaspete.