Prin pomi e ciripit si cant, Vazduhu-i plin de-un rosu soare, Si salciile-n alba floare E pace-n cer si pe pamant. Rasuflul cald al primaverii Adus-a zilele-nvierii.
Si cat e de frumos in sat! Crestinii vin tacuti din vale Si doi de se-ntalnesc in cale Isi zic: Hristos a inviat! Si rade-atata sarbatoare Din chipul lor cel ars de soare.
Si-un vant de-abia clatinitor Sopteste din vazduh cuvinte: E glasul celor din morminte, E zgomotul zburarii lor! Si pomii fruntile-si scoboara Ca Duhul Sfant prin aer zboara.
E liniste. Si din altar Cantarea-n stihuri repetate Departe pana-n vai strabate Si clopotele canta rar: Ah, Doamne! Sa le-auzi din vale Cum rad a drag si plang a jale!
Biserica, pe deal mai sus, E plina astazi de lumina, Ca-ntreaga lume este plina De-acelasi gand, din cer adus: In fapta noastra ni e soartea Si viata este tot, nu moartea.
Pe deal se suie-ncetisor Neveste tinere si fete, Batrani cu iarna vietii-n plete; Si-ncet, in urma tuturor, Vezi sovaind cate-o batrana Cu micul ei nepot de mana.
Ah, iar in minte mi-ai venit Tu, mama micilor copile! Eu stiu ca si-n aceste zile Tu plangi pe-al tau copil dorit! La zambet cerul azi ne cheama Sunt Pastile! Nu plange, mama! George Cosbuc