In fiecare pauza de la ora 9, fug pana in gradinita sa-mi salut colega,dar mai ales sa-i vad pe micuti.Fetitele sunt un deliciu:).De cum intra pe usa imi arata rochita...(pe care musai s-o laud:),funditele,agrafele...:)).dar in special unghiile vopsite .
Azi o "Veronica",asa-i spun eu fiindca seamana leit cu Veronica(ati vazut filmul nu-i asa?),imi arata unghiile lacuite cu lac... :( negru.Era incantata ca"mama Ana" a vopsit-o.Am ramas putin ...fara cuvinte.Cum sa laud unghiutele negre?Ochisorii insa, asteptau.Ce era sa zic? Sa n-o supar pe mititica,prima data i-am admirat rochita si i-am spus ca ar fi fost mai potrivita culoarea roz sau rosie...ca sa se asorteze.
Am ramas insa cu un gust amar.Unde va ajunge "Veronica"mea?
Si uite asa copiii nostri ne imita sau mai mult, noi impunem un anume stil de viata ,gandire ...copilului nostru.E bine pana la un anmit punct.Apoi exista limite...limite de bun gust...
Citeam intr-un ziar, ca de la varste cat mai fragede, copiilor li se induce ideea ca nu arata asa cum trebuie,asa ca oferim modele din reviste,Tv-uri,apoi observam ca a noastra odrasla alege ce-i place...adica fetitele incep sa se fardeze de la varste fragede...7ani chiar:(.Ajung la scoala sau pe strada si nu mai ai cum sa le descoperi adevarata varsta.Se maturizeaza parca prea repede.Imbatranesc.
Mai mult trecand si spicuind azi programe TV,dau de o emisiune..."Frumuseti miniaturale",unde fetitele(de la 5 la10 ani) sunt tarate,cel putin asa consider eu,pe la tot felul de concursuri de frumusete,sunt machiate,se comporta ca niste adolescente ,fac tot felul de "figuri" de om mare,iar la urma se vede oboseala de copil...,dar satisfactia mamei e imensa la numaratul coroanelor castigate...
Are mama o fetita,cat un ghemotoc.
Are mama o fetita ,frumusica foc!