Premiu cu provocari

• 

De la Judy am primit aceasta provocare simpatica si aceste premii...am fost sa le iau de la ea cu cosara.:))
Daca ai un supranume:
Mi se mai spune si...Angyal(Inger),dar numai la Remetea sau de cunoscutii si prietenii maghiari.
Unde traiesti:
Sustiu,Bihor,Romania .
Inaltime:
172 cm.
Onomastica:
Normal...nu am asa ceva,dar o matusa(sora cu mami) si un unchi imi sarbatoresc ziua de Angyalka,pe 31 mai.
Ocupatie:
Invatatoare
Frati:
O sora mai mare si un frate mai mic.
Limba materna:
Romana.
Limbi vorbite:
Romana.Maghiara(si oleaca de franceza).:(
Colectii:
Margele,goblenuri,...costume populare.
Nr la picior:
40
Scoala:
Pedagogia inv. primar si prescolar...ca n-a ajuns Liceul Pedagogic pentru a profesa ca invatatoare.
Materia preferata:
Mi-au placut materiile in functie de profii pe care i-am avut:)).
Hobby:
Dansul,gradinaritul(in limitele gradinii doar:)),cusutul si blogaritul.
Bani de buzunar:
Imi place sa am la mine bani si incerc sa nu-i stric,desi sotul nu e de aceasi parere:)).
Dorinta:
Sa ma pot bucura cat mai mult de familia mea(de copii,nepoti si de ce nu si de stranepoti:)!!
Vise:
Sa-mi vad renovata casa!
Numar norocos:
Eu sustin ca e 13.:)
Ai vrea sa revezi:
Nu stiu ce as vrea sa revad,dar sigur as vrea sa vad locuri pe unde n-am fost!!
Animale de casa:
Rexi,cainele nostru.(UV cutya...adica corcitura de strada...fiindca de acolo l-au adus copiii:)))


Aceasta provocare o am de la Judy si de la Miki

Ce ma face pe mine fericita...
Faptul ca am o familie frumoasa si iubitoare...aici ma simt chiar implinita:)).
Momentele petrecute cu prietenii.
Sa ascult muzica preferata.
Sa-mi petrec timpul liber dupa pofta inimii.
Zambetele ,ochii intrebatori si curiosi.... a atator generatii de copii care mi-au fost elevi.
Un lucru pe care il termin si-mi iese bine sau chiar... super.
Orele petrecute alaturi de voi,prieteni virtuali.
Zilele senine,primavara,florile,apa,vacantele,pasarile,cerul, obiceiurile pastrate.



Aceste premii si provocari le ofer cu tot dragul prietenilor virtuali care sunt dornici sa le ridice.
Luati-le fara nici cea mai mica retinere!!!!!!

Vinerea Mare

...e mare sabatoare,in care linistea sufleteasca e pe primul plan,asa ca am impristit oua,atat la scoala cat si acasa impletind doua culturi si doua obiceiuri cu care am crescut.
La scoala am impristit oua cu ceara si bisarca...romaneste,iar acasa am ales frunze din gradiba...ungureste.
De fiecare data am simtit o multumire sufleteasca...unica.
Copiii au fost curiosi,apoi incantati,iar la urma putin dezamagiti ca nu le-au iesit ouale asa cum au vazut ei la parintii lor tragand concluzia ca e greu sa faci asa ceva.:)Eu m-am declarat multumita tocmai pentru ca le-am starnit curiozitatea si i-am pus la treaba.
Asa am itampinat noi Pastele...

Joia Mare

           ...e ziua in care baietilor din sat li se recunoaste si apreciaza intreaga munca depusa cam trei saptamani.
Vorbesc de Joia Mare petrecuta la Sustiu,unde dupa cum e obiceiul se aduna oamenii la FOC.Semnificatia focului e ca si oriunde...curatenie,lumina,caldura.
Ca in fiecare an ,pentru acest ritual ,baietii se pregatesc cam trei saptamani adunand cauciucuri uzate.Toate aceste cauciucuri sunt urcate apoi pe "Hanc" un loc, superb de unde panorama ti se deschide ca o carte ,vazand in zare la zeci de km in jurul tau.
Ce-mi place mie,e modul lor de a se organiza pentru a duce la bun sfarsit treaba.Baietii din clasa a V-a pana la cei care nu s-au insurat se aduna,vorbesc ,planifica munca fiecaruia ...nu de altceva dar nu se pot face de rusine,focul trebuie sa fie cat mai mare si de lunga durata noaptea.
Seara, se aduna pe deal copii ,tineri ,perechi,mamici,tatici ,bunici,adica multa lume din sat.Bucuria micutilor e joaca cu cauciucurile ,a tinerilor faptul ca se intalnesc,iar a parintilor si a bunicilor e chiar bucuria celor mici si ca traditia se transmite mai departe.
Focul imi da impresia de liniste si parca te uneste cu stelele de pe cer.
Incet ,incet cei mici se indreapta spre casa,cei mai marisori raman sa mai vegheze FOCUL pana dupa miezul noptii.


Aceste imagini sunt din 2010,dar parca nimic nu s-a schimbat.:)Doar cei trei prieteni din imagine au mai crescut.Si acum sunt impreuna la foc.:)

DE PASTI

VA UREZ TUTUROR SARBATORI FERICITE!!!!!!!

Zile pline

Dup-atata frig si ceata
Iar s-arata soarele....
iar eu nu mi-am mai vazut capul de treburi...matura,scutura,sterge,sapa,grebleaza,seamana,planteaza,...dar pe langa oboseala ce rezulta in urma a atator actiuni ma declar multumita si pot trece la lucruride... suflet.

Zilele trecute am participat cu copiii mei la un concurs pe zona Stei,"Sarbatorim Pastele impreuna",unde pe langa incondeieri de oua si confectionari de felicitari s-a derulat si programul "Eu si scoala mea",unde m-am gandit sa-l punem pe nenea Topirceanu pe scena,cu poezia "La Pasti", ca tare bine ni se potriveste.:))Zis si facut.Ne-am transformat in oua... necajite si mahnite ...la inceput ,dar apoi in oua cu...atitudine.Una peste alta, copiii mei s-au simtit bine toata ziua,au muncit,au cantat,au mancat dulciuri,s-au jucat cu alti copii.La sfarsitul zilei am obosit toti,dar ne-am intors acasa cu diplome,voiosie si cu cateva lucruri ce var ramane amintiri vii pe mai tarziu.

De exemplu,in aceeasi zi am facut cunostinta cu cel mai tanar olar,care a primit un premiu la Targul International de Ceramica din Germania tocmai din acest motiv,e cel mai tanar in aceasta stra-straveche meserie.
La fata locului ne-a demonstrat ce inseamna dibacie...dintr-o gramajoara de lut s-a transformat intr-un ol,blid,canta...si cate alte obiecte superbe.A terminat Facultatea de Arte Vizuale din Oradea,este profesor si il cheama Raul Bocse.(traditievie.ro)

Floriile de pe la noi

De cand ma stiu am sarbatorit Floriile de doua ori,mai ales atunci cand numaratorile mai marilor bisericesti se nimereau in date diferite.Intotdeauna bucuria era la fel de mare.Diferenta o face ...traditia.
In copilarie,Floriile reformate parca aveau o rezonanta mai mare,deoarece la Remetea este un obicei pastrat din vremuri indepartate ,ca de Virag Vasarnap,gospodinele sa prepare o mancare aparte...simpla,dar foarte gustoasa.Se numeste...Koriga acest fel de mancare,iar dupa ce veneam acasa de la padure cu mainile incarcate de calugari si viorele,abia asteptam sa ne punem la masa.E ciudat faptul ca se servea doar acest fel de mancare.Sa nu credeti cumva ca e chiar simplu.Iti ia toata ziua pana o termini...:)!Deja si vecinii ordodoxi au imbratisat aceasta traditie si daca nu-si faceau acasa,veneau in vecini sa se infrupte din Koriga.;)
Dupa acest fel principal ...mancam pe saturate...ieseam in gradina,unde faceam focul...cei mari faceau,noi numai asistam,si intr-un ciur suspendat pe un bat lung,asteptam sa pocneasca ...cocosii(adica popcornul de astazi).Miscam pe rand ciurul de-asupra focului,deoarece pentru unul era destul de obositor.O oala mare astepta cuminte langa foc sa se umple cu cocosii si puicutele(boabele de porumb care nu se desfaceau purtau denumirea de puicute) caldute,iar o gramade de manute se avantau sa adune cat mai multi cocosi in pumni,apoi sa le vare in gura.In cateva momente oala se golea si iar incepea aceasi asteptare ...din jurul focului.
Azi nimeni nu mai oboseste facand cocosi la focul din gradina,dar gatitu' de Koriga a ramas si azi la fel de important.
Aveam deja o vorba in Remetea...
Un remetean se cunoaste ca este remetean daca ii place Koriga.
Am crescut si ne-am gasit jumatatile in alte zone ,nici unuia nu-i place acest gen de mancare,poate cumnata ce s-a mai dat pe brazda,in schimb baietii mei mananca ...cot la cot cu orice remetean:)).
Daca v-am facut macar curiosi de aceasta traditie culinara,am facut si cateva poze. Imi pare rau ca n-am ajuns acasa,la Remetea,chiar de cand a inceput procesul de fabricare,dar va povestesc ce contine compozitia din imagine:o portie sanatoasa de sunca afumata,putin calita,pisat de porumb,orez,un buchet generos de parunjel,sare,piper,boia si...pofta buna!
Nu va scriu reteta,deoarece numai pregatita la Remetea are gustul adevarat:))!!!Nu glumesc!Mamele a caror copii n-au putut veni acasa, fac ele ce fac si trimit odoarelor pachet.Asa a facut si mami.A trimis Koriga la Oradea sa manance copiii,ca altfel nu e Virag Vasanap!:)))

Si pentru ca cealalta jumatate din mine sarbatoreste si Floriile,doresc atat FLORILOR din viata mea(soacrei Florica,cumnatei, nasilor Florica si Viorel,vecinei,prietenilor),precum si Florilor de pretutindeni...viata frumoasa,noroc,sanatate si o primavara insorita!

Musafirul

Azi dimineata,pe cand mergeam spre scoala impreuna cu Mark,iar soarele ne promitea o zi superba,aud un fosnet ca de matase veche.Cand ridic privireaspre cer,o barza,zbura linistita in racoarea dulce a diminetii.Plutea in aer,iar in zborul ei se simtea oboseala drumului parcurs,dar si multumirea regasirii cuibului parasit azi toamna.Se indrepta spre Cris,unde stia ea ca va gasi hrana din belsug.
Am zambit multumita.Chiar a venit primavara.Mai am de asteptat ceilalti musafiri,randunelele,care sau facut cuibul chiar la intrarea casei.

Am incercat sa-i fac o poza,dar nu prea sta,are multa treaba:)))....