Tort interesant

Azi va servesc o bucata dint-o prajitura ce s-a declarat"Prajitura anului 2010".Am primit un tort intreg de la un cofetar pe care abia anul acesta l-am cunoscut personal,desi-i savurez in fiecare an creatiile.Ce-i drept o data pe an reuseam sa mergem intr-un orasel aproape de Budapesta,dar atunci eram invitati la cofetaria unde orice produs este adevarat.Cand zic acest lucru ma refeream ca fructele sunt fructe,ouale sunt oua,...

Imaginatia cofetarului a starnit mule premii nationale si internationale.Ii cred pe cuvant!Orice produs iti starneste papilele gustative numai privindu-l,iar daca mai si apuci sa gusti simti ca ai in gura un regal de gustur...

Tortul primit se numeste...Gombot cu prune!!!!!!!

Arata tare bine,dar n-am rezistat tentatiei si l-am taiat bucatele.Cum le puneam in farfurii asa si dispareau.

Un singur lucru nu pot sa va dau...reteta.

Grecia

din borcan.Atat am prins anul acesta dintr-o vacanta ce am sperat sa fie in Grecia.Cei care au ajuns totusi pana acolo,nu s-au intors cu mana goala,au adus nisipde pe plaja,apa din mare si scoici.Eu leoa asezat pe toate intr-un borcan,am asteptat sa se limpezeasca apa,iar acum pot s-o privesc in liniste,dar cu gandul la vara ce va urma,cu speranta ca si eu voi fi acolo...

Interesanta a fost

ziua de vineri ,cand am asistat ,pe malul Muresului,partea ungureasca la ceremonia de inaugurare a unei placute ce demonstreaza ca daca crezi in vise,unele se si pot implini.

Asa s-a intamplat si cu visul celor din Csanad(maghiar si roman)cand a sosit clipa in care podul va fi refacut,un pod ce a despartit familii, prieteni, iubiri,cunostinte atunci cand cruntul razboi a dat buzna in viata linistita a oamenilor de acolo si a spulberat legatura dintre oameni,adica podul ce trecea peste Mures.

In aer plute o emotie de nedescris.Si plopii de pe malul apei tremurau.

Am trecut si noi cu bacul de la un ponton la altul,peste Mures,iar aceasta mica plimbarica ne-a facut mare placere,totusi a trebuit sa scoatem cartile de identitate sau pasapoartele ca sa putem urca pe bac.

Vineri am admirat Szegedul in toata splendoarea lui pe timp de toamna insorita.

Am facut poze,am simtit acea liniste ce plutea printe oamenii care treceu pe langa noi...

Mark a hranit porumbeii din parc,iar apoi a vrut sa-i prinda ,dar n-a prea reusit:)Alergand dupa ei parca era un joc intre copii...:)Pana la urma Mark s-a lasat pagubas,prea a obosit.

Sambata a fost un regal de dansuri populare romanesti,sarbesti,ungurest.Au chefuit si cei mari si cei mici!

Tarziu ne-am imbarcat si am pornit spre casa ,despartidu-ne de prietenii vechi si noi.

De cate ori merg undeva imi incarc mintea cu tot felul de idei ,ce apoi le pun in practica sau acasa sau la scoala.De data asta am multe de facut la scoala...am "furat " multe idei de la o gradinita super ...:))

absenta motivata:)

Maine plecam la Szeged,in Ungaria, la un festival.

Am mai colindat prin multe locuri ,am adunat multe povesti,imagini,dar mai ales ...aplauze.

Le voi insira ca pe niste margelute sclipind a sudoare,a munca... intr-o zi.

Acum plec,dar motivati-mi absentele.Muncesc!:)

Harnicie

Daca a inceput scoala,au inceput si activitatile de zi cu zi.Pe langa munca intelectuala,copiii mei au avut parte si de munca fizica.Ieri dupa-amiaza si azi am bagat o parte din lemne in magazie.Sunt mandra de micutii mei.Au muncit ca niste furnicute.:)Au avut parte si de pauze ,cand joaca era in toi.

Luam o scurta pauza pana ne taie cineva si celelalte lemne.

A trecut

Din pacate tot ce e frumos trece foarte repede.Asa s-a intamplat si cu ziua de sambata.A trecut,iar eu in drum spre casa am stat si m-am tot gandit la timpul ce nu se mai intoarce.

Ne-am adunat una cate una.Au urmat imbratisari,lacrimi,bucurie.Au inceput povestile.povesti aunei vieti cunoscute,dar cu personaje diferite.Galagia era mare.Toata lumea vorbea,mai putin sotii ,care s-au adunat la o masa.Taceau si ne priveau.Ei nu aveau atatea de poestit.:)Nimic parca nu se schimbase:aceleasi voci,aceleasi gesturi,aceleasi priviri,aceleasi fiinte...

Intre fetele care am stat la internat 4 ani,zi de zi(doar vacantele ne desparteau),legatura s-a pastrat aceeasi.Fiecare ne-am asazat cat mai aproape una de alta sa auzim tot,sa povestim mult.Externele...fetele din Oradea,au fost si ele incluse in viata noastra destul de repede,traind clipe frumoase alaturi de noi,la internat.Eram mai aproape de scoala,rezolvam mai repede problemele aparute .Ne ajutam.Ne sustineam.

Galagia a incetatcand Doamna diriginta a aparut in sala.Am tacut si am privit-o admirativ.Aceeasi prezenta suava,delicata.Parca nici peste ea nu au trecut anii.A ramas acelasi OM frumos.

A inceput ora de dirigentie.S-a srigat catalogul.Au inceput povestile.Rand pe rand.Emotiile vibrau in fiecare voce.Lacrimile erau in fiecare colt de geana.Ascultam.Impliniri profesionale,impliniri personale.Soti extraordinari,copii minunati,familie...oaza de liniste loc de munca perfect.Randul meu a ajuns repede.Eram a IVa in catalog.

Fiecare a trebuit sa povesteasca o intamplare hazlie din liceu.Am avut fiecare ce povesti,fiindca am fost o clasa de fete sugubete,dar foarte unite.Oricine ne statea in drum,stiam sa-l punem la punct.Am ras cu pofta de multe nazbatii.

Povestile spuse nu pareau anormale,chiar daca acum le spune un profesor universitar,sau un magistrat,sau un vice primar,sau un om de afaceri prosper,sau o dascalita/profesor cu renume din scoala "cutare".Toti ne-am implinit.Fiecare dupa propriile puteri.Fetele inteligente au devenit OAMENI puternici,cele muncitoare DASCALI adevarati.:)

Framantari,suparari,dar si bucurii,mari iubiri nu erau secrete.Eram o familie mare.Suntem o familie mare.

Timpul s-a scurs foarte repede.Am hotarat sa ne mai intalnim,dar nu peste 10 ani,ar fi prea mult timp pierdut.Peste 5 ani pare sa fie mai bine...chiar din an in an ....s-au auzit unele voci.Ar fi mai greu pentru fetele din stainatate,sau cele care nu mai stau in Bihor.

Multe imagini mi-au ramas in suflet.

Unele raman si pe blog.

Emotii...

nu am examen,nici faptul ca ar fi prima zi de scoala,nici zi de nastere nu e si totusi fiorii emotiei imi dau tarcoale.

Maine am intalnirea de 20 de ani de la terminarea liceului.Ne intalnim din nou.Vom fi impreuna pentru cateva ore 33 de fete 3 baieti si doamna diriginta.Cum si cat ne-am schimbat in acesti ani oare?Eu nu simt ca as fi imbatranit,dar puii mei dau dovada ca timpul a trecut.:))

Ieri stateam de vorba cu o fosta colega si prietena despre ziua de sambata.A ramas aceasi perfectionista ca si in liceu,in sensul bun al cuvantului.Totul pentru ea trebuia sa fie exact!De multe ori ar fi renuntat la mult lucruri doar de frica unui esec sau neajuns.Aici interveneam eu cu optimismul meu si puterea de a improviza.Poate de aceea ne-am si inteles bine,iar prietenia a durat.

Am colegi cu care m-am mai intalnit in acesti ani,dar pe unii nu i-am vazut de la definitivat si nici nu mai stiu nimic despre ei.Maine voi afla multe lucruri.Abia astept!