Sunt foarte multe raspunsuri,dar eu ieri, l-am facut fericit pe nepotelul meu cel mai mic,din partea fratelui.Are 4 ani jumate.
Mi-a cerut zilele trecute un "dovleac urias".Fiind singura dintre frati la tara,i-am pus dovleacul urias in bagajul bunicii si l-am trimis la Oradea.A mai primit unul mai mic.Trebuiau sa se joace impreuna cu frate-meu de-a Halloween-ul,duminica seara.Dovlecii au ajuns la fix,iar bucuria a fost imensa.Stefan a fost de-a dreptul incantat de dovleac,(mi-a transmis prin telefon ca-mi multumeste pentru PREMIU!!!!):)).Cand sa se apuce de lucru,au transformat doar dovleacul mic,cel mare..."nici gand ,tati,sa-l sacrifici!E premiul de la Angi!"Se joaca fericit cu dovleacul prin casa.Il rostogoleste,il calareste...
Ce usor poti face un copil fericit!Cat de ieftina e fericirea unui copil!
Si eu sunt fericita.Mi-e tare drag ,Stefanut!
De multe ori uitam ca si noi ne bucuram de lucruri banale pentru altii,dar pentru noi cu mari semnificatii
Hehe, probabil l-a transformat în ou de ...dinozaur.;)
RăspundețiȘtergereMi-am petrecut cu nepoțeii trei zile!
RăspundețiȘtergerePrintre altele, am jucat popice.
A fost de-a dreptul extraordinar! Nu doar pentru ei!!!
Copiii știu să se bucure.Minunat este când și noi redevenim copii!
O seară bună, Angi!
...si asteapta,Steluta, sa iasa din el faptura:))) sa si-o puna la colectie langa gainusa si cocosel,broscutele testoase,plante carnivore...
RăspundețiȘtergereMa bucura faptul ca ai in minte si suflet asemenea momente,Gina.Sigur a fost extraordinar!
RăspundețiȘtergereChiar la bucuria noastra de a redeveni copii ma gandeam si eu.
O seara frumoasa!
Eu am incercat sa te felicit pentru bucuria asta vie si contagioasă. Nu am reuşit si nu inteleg de ce , fiindca nu se salva comentariul. Acum incerc a treia oara astazi, multumindu-ţi ăn acelaşi timp pentru urări. Mulţumesc!
RăspundețiȘtergereAm si eu trei nepotei si, la fel, se bucura pt orice lucru pe care-l primesc.
RăspundețiȘtergereO saptamana cat mai frumoasa, Angi!
angi, e asa un suflu de aer proaspat blogul tau! pupici lui Stefanut.
RăspundețiȘtergereDiii, calut Dovleac!
RăspundețiȘtergereCe dragut!
Multumesc,Ionel,pentru insistenta de a ma felicita:).Imi pare bine ca s-a simtit bucuria dincolo de ecranul calculatorului!
RăspundețiȘtergereUrarile mele sunt sincere si admirative.Iti citesc poeziile si chiar daca nu tot timpul imi transmit gandurile prin comentarii sa stii ca talentul tau este viu!
Asa e Teodora,toti nepotii mei imi sunt dragi ,numai ca el e cel mai micut,asa ca are un farmec aparte.
RăspundețiȘtergereNu stiu daca s-ar bucura cei mari pentru un dovleac;),in schimb gasesc alte lucrusoare care le aduce zambetul pe buze macar pentru cateva momente.
Sa ne traiasca nepotii!
E un aer de toamna frumoasa,printre copii frumosi,Ralus.
RăspundețiȘtergereCam asa il vedeam si eu pe calutul Dovleac,sau oul Dinozaurului,Printe:).
RăspundețiȘtergereImaginatia copiilor nu are margini.
asa este.E simplu sa facem copiii fericiti.Si un singur zambet de-al lor este fericirea noastra
RăspundețiȘtergereAdevarat graiesti,Victoria.Traim pentru fericirea lor!
RăspundețiȘtergere