Cand spunem ca azi copiii o duc mai bine decat am dus-o noi, ne inselam.Si ei traiesc alaturi de noi greutatile,necazurile ,frustrarile.
Daca familia nu are posibilitati materiale,copilul sufera mai ales cand parintii devin agitati,nu mai au rabdare cu ei,ii neglijeaza si-i bruscheaza,chiar daca numai verbal.Copilul sufera,iar suferinta se vede in ochisori,in scris,in faptul ca e absorbit de treburile de acasa neputand sa mai fie "prezent"la activitatile scolare.
Daca unul dintre parinti are un program de 12 ore la munca,iar pe celalalt parinte nu-l prea intereseaza nimic, copilul sufera.Mai mult sta pe strada,iar de aici se vad si rezultate mai rele le invatatura.Mama vine prea tarziu de la munca.Temele sunt facute de multe ori,doar asa sa fie facute.
Daca parintii pun cariera in fata educatiei copilului,el sufera parca si mai mult,chiar daca material nu-i lipseste nimic,afectiv duce dorul mangaierilor parintesti,a faptului ca nu are cine sa priveasca in caietul lui sa-l felicite atunci cand e cazul sau sa-l mustre la nevoie.Doar telefonul ii mai leaga sufleteste zile sau saptamani la rand.
Cand se vor recupera momentele pierdute?NICIODATA!Si acest lucru e trist.
Prea putini parinti mai pot sa-si exercite aceasta datorie fata de copilul sau.Mereu intervine ceva.Copiii sufera:(.
Vad in jurul meu tot mai multi ochisori tristi.
Saracul copil sarac!
Saracul copil bogat!
Sunt parinte si dascal si incerc sa suplimentez pe cat posibil neajunsurile lor.Nu tot timpul reusesc pentru toti copii mei,dar daca le pot oferi putin azi,putin maine sunt fericita.Totusi ce ma bucura cel mai mult e ca mai reusesc sa stau de vorba cu baietii mei despre problemele lor zilnice.Povestim si radem, ne intristam sau impunem niste reguli;).
da, ai uitat sa spui c-o faci si cu nepotii cu acelasi drag.;)
RăspundețiȘtergereFoarte adevarat si foarte trist. Nu, copiii de astazi nu o duc mai bine decat am dus-o noi, ei au doar mai multe posibilitati de a alege, dar care nu sunt accesibile tuturor.
RăspundețiȘtergereParintii, saracii, ce mai pot face, daca societatea a implementat convingerea ca banul stapaneste totul?
Parinti sunt cretini ca au facut copii, dupa care constat ca n-au cu ce sa-i creasca. Sau ca vor creste cu sacrificii de ambele parti.
RăspundețiȘtergereDipa ce ca i-ai condamnat la saracie si chinuiala, parintii mai au tupeul sa pretinda respect ...
Am omis doar sa spun,Steluta,dar de uitat cum sa uit de nepotii preferati(4 la numar):).
RăspundețiȘtergereMa gandesc,Teodora,ca eu sunt un caz destul de fericit.Nu au copiii mei chiar tot ce si-ar dori(material vorbesc),dar poate ca dupa ce discut cu ei de nevoile lor ajung sa selecteze dorintele in functie de prioritati si importanta.Lucrul cel mai important il au...sunt alaturi de ei zi si noapte.Ma pot bucura de fiecare reusita alor sau ma intristeaza esecurile lor,cateodata cele scolare;),dar important e ca suntem aproape unii de altii.Asa cum parintii ne-au insuflat ca noi o sa putem trai mai bine decat au trait ei,asa o sa incerc sa fac si eu,dar asta depinde si de vointa lor de a razbate in societatea in care traiesc.O sa trebuiasca sa aibe incredere in fortele proprii,dar sa priveasca si de unde au plecat.
RăspundețiȘtergereSper sa reusesc sa duc la bun sfarsit aceasta menire...de a fi un parinte bun.
lumea altfel...
RăspundețiȘtergereA avea copii e un lucru minunat.Nu parintii sunt cretini ci societatea din care facem parte.
Vorbesc de copii care au priviri triste nu neaparat ca nu au ce manca,unde sta sau cu ce se imbraca.Au aceste lucruri,dar stau sa ma gandesc cati dintre ei vor razbate in viata?Cati dintre ei vor trai onorabil?Au capacitatea intelectuala necesara,dar poate o sa le lipseasca o motivatie normala.Nu banul ar trebui sa ridice modelul de viata!
Un parinte n-ar trebui sa pretinda respect ci ar trebui sa primeasca neconditionat acest respect nu numai din partea copiilor.Vorbesc aici de PARINTI nu de niste INDIVIZI care au copii.
Adevărul este, totdeauna, pe la mijloc, Angi!
RăspundețiȘtergereTotuși, copiilor de astăzi le lipsește, din casă, generația bunicilor .
Cândva, trei generații laolaltă alcătuiau o ” lume” complexă, bună.Dacă lipseau părinții, locul lor era preluat de blânzii bunici. Copiii aveau umărul pe care își puteau odihni visele, găseau înțelegere, blândețe.
Lumea se schimbă.Ți noi suntem altfel.
Eu cred în ” școala părinților”.
Și mai sper să nu fie chiar foarte departe ziua când tuturor ne-ar putea fi mai bine.
p.s. ce-ar fi lumea fără vise?
Sper si eu inca in mai bine,Gina,numai ca ma necajeste situatia de acum.Prea multa agitatie si prea putine satisfactii.Pacat de momentele care trec!
RăspundețiȘtergereEu tot mai visez,iar capul mi-e undeva in norii cei mai pufosi:)...