Desi aveau vacanta,zilnic copiii intrau pe poarta scolii,chiar daca nu dis-de -dimineata.Ii urmaream din fata casei.Construiau.Se jucau ore intregi jocurile copilariei mele.:)Zambesc.Copiii n-au disparut.Nici copilaria.Au nevoie doar de un pic de imbold,de imaginatie,de vreme buna...Cand se plictisesc,trec pe teren si bat mingea.Iar revin in cetatile lor:).
Pacat ca cetatile lor din curte vor arde mai tarziu,dar imaginatia si creativitatea lor va ramane vesnic vie.Atunci isi vor construi alte cetati,de cunostinte...
Un ...lego mai mare.:)
RăspundețiȘtergereCetăţi pentru iarnă.
RăspundețiȘtergereCum stiu ei sa rearanjeze lumea! :X
RăspundețiȘtergeremai, mai, mai..ce copii harnici acolo:P
RăspundețiȘtergerefac si eu putin taraboi...
RăspundețiȘtergerehttp://zbateri.blogspot.com/2010/11/sirena-sonerie-alarma.html
Si creativitate,Steluta:).
RăspundețiȘtergereSi pentru sufletul lor de copii,Mircea.Decat in casa la televizor si calculator,mai bine afara la aer curat.Zilele trecute erau ostasi curajosi:))si constructori renumiti.
RăspundețiȘtergereUnii copii au vise de mici.Un baietel din clasa aII-a vrea sa devina arhitect,iar pasiunea lui de a construi tot felul de lucruri e recunoscuta in grupul lor de joaca.
Deocamdata lumea lor e chiar frumoasa,Ralus.Bine-ar fi sa ramana tot asa!
RăspundețiȘtergereCe-i drept,harnicia lor a devenit placere de a se juca;)...Iulia.
RăspundețiȘtergereAtunci sa intram repede in cetatate,Printe!:)
RăspundețiȘtergereAm avut o intalnire cu un mare profesor universitar psihopedagog de profesie de la o universitate celebra din Italia, care imi spunea ca la noi in Romania copii inca mai joaca jocurile copilariei. cu toate acestea si eu stiu si el stie ca sunt copii in Romania care au agendele zilnice mai pline decat ale parintilor lor. Ma bucur pentru copilaria fericita a copiilor din localitatea ta.
RăspundețiȘtergereSincer,Ionel, de aceea am si postat acest joc al copilariei.Multi copii sunt privati de asemenea bucurii marunte pentru multi,dar in fond extraordinare pentru educatia lor.
RăspundețiȘtergereDin fericire acesti copii chiar se bucura de copilarie,natura,aer.
uite de asta am ales eu viata la tara.Copiii mei vor cunoaste toate bucuriile copilariei pe care le-am avut si eu in curtea bunicilor mei.
RăspundețiȘtergerecetatea de lemn va fi de piatra
RăspundețiȘtergereO lume de poveste aveți voi acolo,Angi!
RăspundețiȘtergereÎmi plac copiii și jocurile lor.Și felul în care transformă ei realitatea!
Succes la școală !
Ai mare dreptate,Victoria!
RăspundețiȘtergereCel putin asa sper si eu,Printe!
RăspundețiȘtergereTe-ai declarat poliglot,Adi,dar vad ca nu prea ai multe cuvinte in vocabular,iar cele pe care totusi le ai ar putea lipsi cu desavarsire din mintea unui tanar.
RăspundețiȘtergereAm mai scris o data ca e pacat ca suntem inconjurati de oameni ca si tine!:(
Nu stiu de ce,dar daca tot te vrei remarcat "bate"poe la alte geamuri.Eu nu pot sa fiu de acord cu parerea ta despre anumite culte.Fiecare e liber sa creada cum considera el in Dumnezaeu.
Incearca si tu sa incetezi cu astfel de comentarii!
Povesti ce sper sa se transforme in realitate,Gina.Sa nu-mi fie rusine ca au trecutprin viata degeaba.
RăspundețiȘtergereMultumim de urari!
asa cum zici si tu: copiii n-au disparut ..asa e fain - sa se joace afara nu acasa pe calc ....
RăspundețiȘtergereSunt sigura Manu,ca si tu ai petrecut multe ore pe-afara.Ai cunoscut partea frumoasa a lumii tale,iar acum reusesti sa gasesti frumosul in lumea aceasta a noastra.
RăspundețiȘtergeredin pacate petrec din ce in ce mai mult timp in lumea virtuala ... si nu ca eu as fi singurul vinovat de acest lucru ... insa la sfarsit de saptamana de cateva luni bune prefer sa ies din aceasta lume si sa stau in natura ...sau macar sa ma apropii putin mai mult de ea - noroc ca am si cum :D
RăspundețiȘtergere