MARK

si cateva imagini ...
dar nu degeaba e protagonistul principal.:)
Sunt cea mai fericita mamica!Mark are maine 1 DECENIU,si am putut sa-i fiu alaturi zi si noapte.


curiozitate


perseverenta


poveste



prietenie


visare

CRACIUN FERICIT!!!

Pentru toti prietenii care vor deschide fereastra mea!

O privire galesa de Irod Imparat(Mark:);


Un colind din tinuturi bihorene din partea clasei mele si a celor care activeaza in ansamblul popular sustean:)...



si o particica din linistea caminului nostru impletit cu emotiile asteptarii Mosului,care sa spun drept,a trecut si pe la noi.


AN NOU CU MULTE IMPLINIRI!!!

Miercurea fara cuvinte

Tarancuta,tarancuta:)

Life in pictures

Miscare,miscare,miscare...
Copiii mei sunt cei cu maieuri verzi,d-l profesor de sport arbitreaza meciurile,iar eu fac galerie cu fostii elevi,acum sunt clasa a VII-a,de la scoala unde am predat 18 ani.:)
A fost o zi frumoasa cu o VICTORIE si o INFRANGERE.

Costin spune mai multe prin imaginile lui,dar si prin imaginile celor care prezinta viata prin fotografii.
.

Flori...

si ganduri bune pentru toti cei care azi isi serbeaza numele!
Petele acestea de culoare sunt din parculetul meu!

Dovlecel

Azi ,Mark, si-a sculptat dovlecelul care maine trebuie dus la scoalaE unul cat se poate de simpatic,asa ca n-o sa speriem pe nimeni.A stat cuminte la sedinta foto:).Doar fotografiile sunt putin nereusite,sunt facute cu telefonul deoarece aparatul meu a cam "murit".

Toamna se numara...bobocii!

Asa si este,daca tot am copil in clasa a IX de ca n-ar fi si el "boboc",dar nu orice boboc,ci de o saptamana e chiar Mister Boboc,2011.N-am avut timp sa ma laud,dar acum asta fac!Nu in fiecare zi poti avea acest titlu,ci numai o data in viata.
Cand ma gandesc la anii mei de liceu,eu n-as fi aut curaj sa particip,daramite sa aspir la titlu.:)
Toata povestea a inceput imediat dupa ce scoala s-a pus pe "roate" .Teddy ma anunta ca se organizeaza Balul Bobocilor,dar nu crede ca va participa.Eu ii spun ca-i alegerea lui,dar daca vrea sa nu se dea la o parte,fiind o activitate frumoasa.Zilele urmatoare a si primit "motivatia"participarii.O fosta colega de clasa care acum e la bio-chimie,ii propune sa participe impreuna.El accepta,dar vine acasa cu multe intrbari:ce trebuie facut?cum trebuie organizat?
Raspunsurile le-a primit in urmatoarele saptamani in care s-au pregatit intens,zi de zi,dupa orele de curs.Pentru proba la alegere,colegii de la dansuri populare de la liceu i-au ajutat,concepand o coregrafie nou,nouta alaturi fiindu-le si d-l diriginte.:)Singura lui teama era proba de Karaoke,unde a si "buctat" un picut primind un trio de 9.
Vinerea trecuta a avut atatea emotii ca nici n-a putut manca,iar seara ,in fata unui juriu cat se poate de oficial,primarul orasului,viceprimarul,directorul liceului,profesori,sponsori,elevi a inceput disputa intre 10 bobocei.Mirela si Teddy au format o echipa,iar munca lor, spontaneitatea,frumusetea(mai mult cea interioara:)),au pus membrii juriului sa ridice aproape tot timpul cartonasul cu numarul/nota 10.Dupa proba la alegere,in timp ce-l ajutam sa-si schimbe straiele populare,Teddy imi spune cu sfiala:"mami,daca castig Misterul?"I-am zambit si i-am spus ca nu-i nici un bai daca-l castiga,asa cum nu-i ninic rau nici daca nu-l castiga.Carisma de care da dovada a facut din el un Mister Boboc frumos,iar din noi,cei care i-am fost alaturi niste sustinatori mandri.:)Si Mirela,partenera indrazneata,a fost aleasa Mis Boboc,2011,asa ca au fost o pereche cat se poate de...castigatoare.:)
De mic,Teddy, accepta astfel de provocari,reusind sa le duca onorabil pana la capat.E un copil bun si muncitor,chiar daca de multe ori eu sunt o mama cam"enervanta".Astept mai multe de la el fiindca stiu cat poate da,dar acum sunt mandra de bobocelul meu.

Miercurea fara cuvinte!:)

Carmen are deja foarte multi adepti.:)E o adevarata placere ziua de miercuri!

Miercurea fara cuvinte!

Live in picture-LABUS

Costin a pornit de mult la drum,eu abia am inceput,insa musai sa-l vedeti pe rasfatelul de Labus in timpul somnului de la pranz.

Si acum are acelasi obicei,chiar daca a mai crescut!

Remetea

Locul unde imi place mult sa fiu e aproare de cer.De aceea ,via(sau ceea ce a mai ramas din ea:) situata pe unul din dealurile ce imbratiseaza satul ne-a atras ca un magnet dintotdeauna.Copii fiind, mergem des la vie,aveam de lucru,dar ne si placea deoarece era o piata pe gratis:),incepand de la mere ,pere,prune ,piersici,cirese,struguri,mure,malaiele,porumbele mancam pana ne saturam,ba mai puteam aduce cateva si acasa,pentru bunica atunci cand ea nu mai putea urca dealul.Era prea batrana.

Mi-a placut tot timpul sa cuprind zarea,avand impresia ca acolo ,sus,sub acea umbra plapanda a unui pui de piersic,e centrul lumii.De acolo vedeam intreg satul,ba mai mult,mult mai mult,iar linistea stapanea intreg pamantul.

Aceasta e Remetea mea,vazuta din locul cel mai drag mie,noua,celor trei frati,iar acum placerea e transmisa si puilor nostri:).

Senzatia pe care mi-o da acel loc e aceeasi cu o biserica.

O palarie...

mult prea mare,pentru un om atat de mic.:)

E fetita gazdei noastre de la pensiunea"Boglarka" unde am fost cazati in timpul festivalului folcloric din Vasvar(Ungaria).Pe ea cel mai mult au fascinat-o,nu baietii ci...palariile:)).

Locul acesta e o alta Ungarie,dar nici nu-i de mirare cand te gandesti ce esti la un pas de Austria.Dansatorii mei au fost uimiti de asemanarea acelor meleaguri cu cele de acasa.Au convenit ca,desi drumul a fost destul de lung,a meritat sa merge,sa dansam si sa cucerim si publicul acelor locuri.

Daca totul merge bine,in toamna sau poate le anu' vom ajunge chiar la Viena cu dansurile noastre.

Pana atunci ne-om aduce aminte de acele zile frumoase de inceput de luna iulie.

Alte povesti in imagini pe saptamana viitoare!