Pita coapta

Trecand pe laJudy am simtit un miros ce mi-a fost drag de mica.Mirosul painii coapte.De cand n-am mai mancat paine adevarata!?E o intrebare care isi gaseste raspuns in copilaria mea.
Parca o vad pe bunica cum isi pregatea in fiecare vineri seara copaia de lemn, special pastrata doar pentru framantatul painii.Punea apa calduta,o bucata din dospitura painii din saptamana trecuta,sare,apoi adauga faina masurata cu un cos impletit din panusi.Le amesteca bine ,le acoperea cu o fata de masa tesuta din canepa chiar de ea, si lasa asa aluatul sa se odihneasca in linistea noptii pana a doua zi dimineata.Dupa ce plecam la scoala,ca inainte n-avea timp:),se apuca de lucru.Framanta painea,ardea cuptorul matusii din vecini,era nora ei,iar pe cand ajungeam acasa,minune!!5 paini,mari si mirosind Dumnezeeste!!!! stateau insiruite pe masa , acoperite cu o fata alba.Abia asteptam sa ne infruptam din bunatate!Nu ne trebuia nici cutit fiindca painea avea o parte ce se scurgea din ea,anume parca pentru noi.O rupeam si o infulecam.Abia dupa aceea ne schimbam de uniforma si mancam .Nimic nu se compara cu mireasma painii coapte adanc sapata in amintirea mea.
Mai tarziu,dupa ce bunica imbatranise,toata treaba o planifica astfel incat,noi,copiii ,sa fim acasa sa o putem ajuta.Bucuria era mai mare parca ,iar gustul acela de paine proaspata era parca mai imbietor ,deoarece trebuia sa asteptam pana toate aceasta arta era dusa la bun sfarsit.Ne impartea sarcini precise.Steluta framanta,ca doar era cea mai mare.Noi ,cei mici duceam lemne la cuptor,iar dupa ce aluatul era frumos asezat in coserile de panusi,le duceam rand pe rand langa cuptor ,unde asteptau cuminti pana ce bunica le aseza pe lopata-era lucru la care greu a renuntat in favoarea altcuiva,si le vara in cuptorul numai bun sa le transforme in niste paini cat roata carului.Pana cuptorul isi facea treaba,eu aveam o sarcina importanta,sa curat si sa spal copaia de lemn.Era o treaba migaloasa,dar imi placea s-o fac.
Parca o vad pe bunica ,in fata cuptorului,cum scoate paine,dupa paine,bate putin coaja prea rumenita sau arsa cu un cutit,apoi ne inmaneaza painea ca pe un trofeu de pret.
Se vedea fericirea in ochii ei frumosi albasti.Copiii aveau paine alba!

Si uite asa pot sa vad acele momente si sa-mi amintesc de zile dragi.Povestea poate continua,ca doar felia,mare,mare de paine in mainile unui copil mai are multe de zis...

Dulceata de maciese

Saptamana asta am avut zile pline.Luni de exemplu, mi-am facut dulceata de maciese.

Cand vorbesc despre maciese,mi-aduc aminte de vremurile cand,pionier fiind,trebuia sa-mi fac planul la fructe de padure:mure,maciese,malaiele.de cum ajungeam de la scoala,ata pe marginea drumului la cules de maciese,impreuna cu sora si fratele meu.Fiecare avea de strans in functie de clasa in care era.Ne ajutam unii pe altii si ieseam tot timpul cu planul realizat.

Azi, e doar amintire!!!!Baietii mei mai culeg maciese,doar de dragul ceaiului ce-l beau iarna.

Daca atunci culegeam pentru altii,acum m-am domnit,cumpar pasta gata preparata,dar nu de ori unde,ci de la o batranica ,care de ani de zile imi face pasta de calitate.Anul acesta am avut pentru ea o comanda de 30 l.Nu tot a fost al meu:),nu va speriati..

Dupa ce le-am fiert si le-am asezat frumos in borcane...la 5 l de pasta am pus 3 kg de zaha...si,am crezut ca vor astepta sa se raceasca dulceata in borcan.:)Da de unde!Au si terminat rapid aproape un borcan de dulceata pe paine,cu lapte cald.Nu le-am adus aminte de clatite,ca era vai de mine!:)Sunt in stare sa stea la rand,la clatita inca necoapta...:).

Oricum, acum troneaza in camara,alaturi de dulceata de caise,pe acelasi raft,avand acelasi loc in topul preferintelor .

Am mai gasit lucruri interesante despre acest salbatic si sanatos fruct,dar am selectat doar cele de mai jos:

Acum ca raceala da tarcoale si pe la mine,am

o voce de Donald:(,as putea sa ma tratez si cu....

Ceaiul de macese se obtine prin oparirea cu apa clocotita a fructelor, caz in care vorbim de infuzie, sau prin fierbere, timp de 5-15 minute, macesele introducandu-se in apa dupa primul clocot, discutand in aceasta situatie despre decoct. Pentru a-i imbunatati gustul se poate adauga miere si zeama de lamaie, dar si scortisoara, care ii potenteaza actiunea in caz de raceala.

Pentru iubitoarele de dulciuri o reteta de...

Jeleul de macese se poate prepara dupa multe retete. O varianta care este si gustoasa si creste in acelasi timp puterea de aparare a organismului combina macesele cu merele si catina. Macesele taiate in jumatate si curatate bine de seminte si de perisori se lasa peste noapte in suc de mere, se adauga apoi sucul de catina, zeama de lamaie, zaharul (care trebuie sa fie o data si jumatate mai mult decat pulpa de macese), se amesteca bine si se da in clocot. In final, se strecoara si se pune in borcane care se pastreaza la rece. Se poate consuma ca atare, pe paine, in iaurt etc.

Si pentru toate doamnele,domnisoarele sau domnii care ajung in casuta mea,niste remedii pentru frumusete si sanatate....

CosmeticaMacesele sunt si un regenerator natural al pielii, capacitatile sale de cicatrizare si regenerare a pielii fiind apreciate in cosmetica deja de multi ani. Continutul ridicat de acizi grasi esentiali asigura o actiune benefica de regenerare a pielii, de incetinire a imbatranirii premature. S-au obtinut rezultate excelente in tratarea arsurilor, in special a celor solare, si a cicatricelor, inclusiv a celor chirurgicale sau a celor lasate de acnee, pentru reducerea ridurilor si a semnelor de imbatranire prematura, reducand in acelasi timp roseata. Uleiul de macese este recomandat in special pentru pielea uscata, dar si pentru cea normala. Se poate utiliza si pentru masaj, masti si impachetari corporale. Se remarca in primul rand uleiul organic de Rosa mosqueta obtinut din fructe prin presare la rece. Un atu important il joaca continutul ridicat de acizi grasi nesaturati, linoleic (44-50%), linolenic (30-35%) si oleic (15-20%) si de vitamina C, cu ajutorul carora contribuie la regenerarea celulelor din epiderma si la cresterea capacitatii lor de productie de colagen si elastina, putand fi considerat a fi un ulei antirid ce contribuie la mentinerea elasticitatii pielii.