Banc...Banc....

Un melc fugea cat il tinea"piciorul" prin padure.Se intalneste cu un urs care vazandu-l asa de grabit il intreaba:
-Unde fugi melcule asa de ingrozit?
_Sunt urmarit! Sunt urmarit! striga melcul.
-Dar cine te urmareste!intreaba ursul.
-DNA-ul!striga melcul.Nu-ti dai seama?!Eu am casa, mama are casa, tata are casa, toti fratii mei au casa....o sa ne nimiceasca....se mai auzira din departare cuvintele ingrozite ale melcului.
Sta ursul putin pe ganduri,apoi incepe si el sa fuga,mai ceva ca melcul...de! el are 4 picioare:).
Tot fugind el asa ,ajunge la marginea padurii,unde il vede o barza ce sedea linistita pe un picior,urmarind o soparlica ce incerca sa se incalzeasca la soare.Ursul trece glont pe langa ea,iar barza il intreaba:
-Da bine,ursule,unde asa grabit?
-Fug,fug ca sunt urmarit!reusi sa spuna ursul cu sufletul la gura.
-Dar cine te urmareste ?intreba barza uitandu-se atenta spre padure.Eu nu vad pe nimeni.
_Nimeni!Asta s-o crezi mata.DNA-ul e pe urmele noastre...
-Cum asa?! intreba mirata barza.
_Pai cum?! Pai cum!?Eu am blana, mama are blana,tata are blana,fratii mei au blana,chiar ursuletii mei au blana...va fi prapad!...spuse ursul din departare.
Sta si barza cateva momente pe ganduri,apoi zice:
-Nu-i de gluma! Si eu trebuie sa fug,ca de-or afla "astia" ca traiesc "pe picior mare", va fi vai si amar de mine!
Si desfacandu-si aripile se pierdu in zare...

:)))Asa mi-am inceput eu ziua de dimineata,cand colegul de biologie mi-a spus acest mic...adevar