De mult timp n-am mai avut asa o senzatie de liniste sufleteasca.
Duminica am ajuns sa stau din nou in banca familiei,in biserica din sat,o biserica cu un trecut tare indepartat.Acum e o biserica reformata,dar de-a lungul timpului si-a mai schimbat arhitectura,cultul...Dateaza din secolul al XIII lea,din vremea lui Arpad,iar intre zidurile sale extrem de vechi linistea a ramas aceeasi.Doar frescele ma privesc acum putin cam stranii.Copil fiind,nu intelegeam ce cauta pe peretii ei cei trei sfinti:Sf. Laszlo,Sf.Istvan,Sf.Imre,mai ales ca religia reformata nu are sfinti pictati pe pereti.Acum intreaga biserica,restaurata de vreo doi ani, e plina de marturiile istoriei.
Alaturi de persoanele cunoscute de cand ma stiu,ascultam vorbele preotului.Le patrundeam intelesul,bucuria ,dar si tristetea.Se sarbatoreau 50 de ani de casnicie a 8 perechi din Remetea.Unii au ramas impreuna,pe altii i-au despartit destinul. Tot acum era botezata si nepoata unui cuplu,al treilea copil din familie.Fericire mare in familie,mai ales ca a urmat dupa doi baieti. Tristete in sat fiinca e singurul copil nascut in acest an.
Biserica a ramas martora tacuta a acestui dublu eveniment a unei familii remetene,dar eu am fost fascinata de frumusetea acestui monument.Nu stiu daca oamenii din sat mai simt ceva cand trec pragul acestei biserici,deoarece obisnuinta isi lasa amprentele,in schimb multi,foarte multi turisti poposesc in Remetea doar sa vada cu ochii lor o marturie a trecutului.
Am iesit in curtea bisericii cu gandul ca pasii mei se vor intoarce aici ori de cate ori voi avea ragazul sa raman duminica in Remetea.E prea multa liniste intre aceste ziduri ca eu sa nu profit de ele!
p.s.Imaginea bisericii e mai veche,dar acum renovata e cu mult mai frumoasa si in exterior,iar curtea e ingrijita,fiindca preotul e un om gospodar.O sa mai fac poze si cu aparatul meu.Sunt locuri prea frumoase sa nu fie vazute.
