Dupa ce natura ne-a oferit frumusetile ascunse in pestera,am iesit,zgribuliti de frig(unii:)),direct in razele calde ale soarelui,dar si in mijlocul oamenilor care si-au deschis intre timp tarabele.Am cumparat ursuleti,mingi,bilute pocnitoare,placinte calde cu afine,inghetata si am mai fi zabovit noi printre tarabe,dar banii s-au evaporat rapid intre atatea "ispite:.Nu multi,dar suficienti pentru copiii de varsta lor:)).
Am cobarat usor,in sat,la un Muzeu aparte,Muzeul Flutur,un loc privat,dar primitor.Acolo am intrat incet ,incet in trtecut.Nu stiu de ce,dar chiar de sunt copii de la tara,au stat nemiscati in fata exponatelor adunate cu atata migala de nenea Flutur.Ma asteptam sa ne intampine in curte,dar cu parere de rau spun ca probabil ne privea de undeva de sus,multumit ca mai poate face fericiti niste copii.Cel mai mult am zabovit in "clasa de alta data",unde curiosi din fire,s-au asezat atat in bancute,dar si la catedra:),au vazut penita ,carti vechi,socotitori din lemn,imagini cu scolari din alte vremuri(ca Niculaita,doamna invatatoare,a spus unul dintre copii:).
Cand am obosit ,bancile vechi ne-au oferit odihna pentru picioare,deoarece ochii,mainile si gurile erau intr-o continua cautare.:)
Ce-mi place mie cand trecem in asemenea locuri e ca multe ore facute in timpul anului prind viata in acele momente.Am zabovit si pe la carute,oale,masini si masinarii din alte vremuri.Mule au fost intrebarile puse.
Multe raspunsuri au fost date,daca nu prin viu grai ,atunci prin lucrurile expuse.
Muzeul de Etnografie Horea si Aurel Flutur numara in prezent peste2500 de obiect, fiind amenajata in gospodaria taraneasca a Lucretiei si al lui Aurel Flutur,simpli dar inimosi tarani ai Chiscaului,care lasa in urma lor o mostenire culturala valoroasa,una dintre cele mai mari colectii particulare de etnografie din tara.
