marți, 10 ianuarie 2012

Inca o zi...

de vacanta.

Nu stiu cum sunt altii,dar pentru mine aceasta saptamana e chiar vacanta adevarata.
Mereu mi-au placut zilele de vacanta.Cui nu i-ar place:)?
Cat am fost mica,zilele curgeau fara incetare.Fie iarna ,fie vara imi gaseam tot felul de ocupatii.Pe langa treburile gospodaresti pe care trebuia sa le terminam,aveam timp suficient si de joaca.Joaca noastra gravita tot timpul pe langa romanele pe care le citeam .Intram apoi in pielea personajelor si aventurile se tineau lant.Curtea,gradina,malul apei,care trecea chiar prin spatele gradinii, erau pline de eroi.Cand indieni,cand salbatici,cand aventurieri....si uite asa nici nu ne dadeam seama cum foamea ne lovea,fugeam pana acasa unde bunica ne ungea cate o strajea de paine cu unsoare,de o tineam cu amandoua mainile.Atat ne trebuia,ca rosii,ardei sau castraveti luam noi in drum spre locul de joaca,iar ca desert prunii,perii sau merii isi faceau datoria,chiar daca erau din gradina vecinului:).
Vara trecea repede.Asteptam apoi sa vina iarna,cand "patinuarul" din fata casei...o balta care ingheta bocna si era numai buna de tot felul de intreceri sportive,se umplea de rasete,strigate si harmalaie de copii de toate varstele.Intram in casa numai cand se aprindea primul bec in casa.Asta era regula.Atat aveam voie afara,ca de omiteam cumva acest fapt,iesea bunica in poarta si inceapea sa ne strige pe nume.:)Dupa ce ne puneam manusile inghetate la marginea sobei,ne puneam ghetutele langa soba,ca pentru Mos Nicolae,insirate randut la uscat si ne schimbam pantalonii care erau ca de carton( atat erau de inghetata zapada pe ei:)),ne punea bunica la masa.Nu erau specialitati culinare alese,dar si acum simt mirosul painii prajite pe plita sobei,unsa cu usturoi si untura langa o cana fierbinte de ceai de tei sau altfel de plante medicinale,indulcit cu mierea din borcanul de 3 l;alta data scotea bunatati de cartofi copti in "ler"(cuptorul sobei),pe care asa fierbinti incercam sa-i inmoiem in uleiul de dovleac din farfurie.Era ca o intrecere,iar cartofii ne jucau printre degete,dar terminau sa se topeasca in gurile pofticioase.
Pentru ca serile erau mai lungi ne puneam la colorat ,citit sau ne jucam "Moara" cu boabe de fasole sau porumb.
Ce amintiri dulci!

Azi sunt tot in vacanta ,dar rolurile s-au schimbat.Astept sa se trezeasca baietii sa le pun pe masa bunatatile facute.Ce-i drept combin vechiul cu noul.Dimineata le-am pregatit o tottilla simpla cu cartofi,oua si cascaval.Reteta am luat-o de la o specialiste,prietena de-a mea,Juddy,care are tot felul de minunatii culinare,apoi le-am pregatit o ciorbita de fasole verde,si asa cum bine spunea Ina,ce bine e cand ai in camara bunatati puse din toamna,mi-am pus fasole verde la borcan,iar toate legumele le-am avut din gradina,iar ca felul 2 si desert le-am facut "patasti cu majiun de prune"tot de mine facute din prunele din livada.Si eu i-am chemat la masa,asa cum eram si noi chemati cand eram de varsta lor.
Cat timp am avut "liber" am mai tricotat o bluza ce mi-am propus s-o termin in vacanta asta,ca de nu reusesc soarta ei e trista,va trebui sa astepte o alta vacanta,ca in timpul scolii nu mai apuc...
Ce le lipseste lor acum e zapada.La noi n-a prea nins,iar Mark era dezamagit ca deja e mijlocul iernii iar el n-a putut sa faca decat un singur om de zapada.Acum sunt in sat la niste prieteni,Teddy incearca sa repare calculatorul Nadiei,iar Mark se joaca cu Bogdan,fiind de-o varsta.Acum avem telefoane,nu trebuie sa ies in poarta sa-i strig.
A mai trecut o zi din vacanta...

Pentru voi cum trece o zi de vacanta,sau cum au trecut cele din copilarie?:)

14 comentarii:

  1. Angi,
    Draga mea, așa m-am bucurat citindu-te, că m-am trezit în vacanță!!
    Auzisem vorbindu-se despre micul vostru dejun- am avut o colegă de cancelarie, o ardeleancă simpatică. Ea-mi spune de pâinea unsă cu untură.
    Eu am crescut la țară, la câmpie este altfel- mama și bunica pregăteau unt , brânză, iaurt.
    N-am uitat mirosul dovleacului copt, nici al ceaiului de tei adevărat!!
    Mi-au căzut și câteva lacrimi..
    Mă gândesc la tine, la cât de fericită ești că băieșii ți-s alături, aș da orice să pot retrăi măcar o clipă cu ei..să trăiești intens fiecare moment, imortalizează-l cum poți, este atât de șiret timpul..

    Spui că ai început o bluză..
    Într-o vacanță, am luat un model dintr-un Nekerman, să lucrez ceva drăguț, pentru Alex.
    El era micuț. Până am terminat eu lucrul, nu-l mai încăpea..Am făcut o poză cu puloverul , bleumarin și galben, cu un ursuleț, drept buzunar.

    Seară frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cam asa patesc si eu cu bluzele tricotate,Gina:),de multe ori trebuie sa le abandonez,nu mai gasesc timp si pentru ele...
    Pentru Teddy am tricotat mai mult,iar lui Mark i-au ramas mostenire.:)

    Cat despre amintiri mai mai vechi...am atatea amintiri frumoase petrecute in copilarie,iar acum incerc ,cum bine spui si tu ,sa strang clipele alaturi de baietii mei.
    Timpul zboara...
    Seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoase amintiri din copilarie. M-am regasit oarecum in ele, parca am fi fost vecine:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce frumos ! cam aşa este am trăit odată copilăria cu vacanţele ei acum o mai trăim odată alături de copii noştri şi ca să nu uităm acestea mai vin nepoţii ....

    Sărut mâna !

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna Angi:

    Ce repede se schimba anotimpurile, nu-i asa?

    Nu stiu insa cum se face, ca anotimpurile fundamentale - vacanta de iarna, dulceata alaturi de cei dragi raman mereu cu noi.

    P.S.

    Am citi postul tau ca pe o pagina de nuvela/roman, ca cel care te atrageau in plasa lor in copilarie...:o)..

    Numai bine
    irina

    RăspundețiȘtergere
  6. din pacate la noi nu este zapada si nu ne putem bucura asa cum trebuie de acesta vacanta.

    RăspundețiȘtergere
  7. Chiar de nu s-a nimerit sa fim vecine :),sigur am avut aceiasi eroi,Ina.
    Prea multe coincidente...vecini de joaca,caini comuni:)).

    RăspundețiȘtergere
  8. Sorin,o sa ne depanam si amintiri pe cand vom ajunge bunici:)?

    Zilele trecute Mark,care abia luna viitoare face 10 ani,m-a intrebat daca-l las eu sa se insoare cand va implini 23.:)M-a pufnit rasul.Deja ma pot gandi la cum o sa fiu ca bunica,daca cel mic al meu se gandeste la insuratoare.:))

    RăspundețiȘtergere
  9. Asa e,Irina,amintirile dragi ne raman in suflet,dar sunt momente cand vor sa iasa si la suprafata.
    Seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  10. Zapada ne lipseste si noua ,Miki,iar Mark ii duce dorul.Teddy e mai friguros si mai mare,asa ca lui nu-i prea lipseste.

    RăspundețiȘtergere
  11. in copilarie am trait zile asemanatoare cu cea descrisa de tine cu atata caldura

    RăspundețiȘtergere
  12. Cred ca multi am petrecut la fel copilaria,Printe.Mie mi-a fost tare draga!:)

    RăspundețiȘtergere
  13. Vacanta mea a fost foarte scurta, doar o saptamana, dar ne-am petrecut-o la tara, la Cluj, intr-un sat de munte. Pe urma, inca din primele zile din noul an m-am intors la munca. Timpul meu a intrat la apa, de aceea te rog sa ma ierti, draga Angi, ca nu ti-am mai scris si nici nu am apucat sa-ti urez un An Nou fericit cu sanatate,noroc, bunastare si binecuvantare! :*

    RăspundețiȘtergere
  14. Eu ma bucur de voi,toti prietenii de pe blog,si prin simpla aparitie cu o postare.
    Atunci stiu ca totul e in regula.
    Cunosc senzatia cu"timp intrat la apa".
    :)).
    Sa aveti si voi un an cat se paote de bun!
    Mai ales...dulce!

    RăspundețiȘtergere